DIELÉCTRIC, -Ă, dielectrici, -ce, adj., s. n. 1. Adj. Care izolează din punct de vedere electric; izolator. ◊ Constantă dielectrică = raportul dintre capacitatea unui condensator electric care conține între armături o substanță izolatoare și capacitatea aceluiași condensator când conține între armături aer sau vid. 2. S. n. Material izolant din punct de vedere electric și care se polarizează temporar când este introdus într-un câmp electric. [Pr.: di-e-] – Din fr. diélectrique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

DIELÉCTRIC ~că (~ci, ~ce) 1) și substantival (despre substanțe, materiale) Care izolează curentul electric; cu proprietăți de izolare a curentului electric. 2) (despre medii) Care conduce rău curentul electric; rău conducător de curent electric. [Sil. di-e-] /<fr. diélectrique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIELÉCTRIC, -Ă adj. Izolant electric. // s.n. Mediu rău conducător de electricitate. [< fr. diélectrique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIELÉCTRIC, -Ă adj., s. n. (material, mediu) rău conducător de electricitate; izolator. (< fr. diélectrique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DIELÉCTRIC s., adj. v. izolant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dieléctric adj. m., s. m. (sil. di-e-), pl. dieléctrici; f. sg. dieléctrică, pl. dieléctrice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink