DIEGÉZĂ s.f. (Rar) Povestire, narațiune consecutivă; expunere. [Pron. di-e-. / < germ. Diegese].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIEGÉZĂ s. f. povestire, narațiune; expunere. (< germ. Diegese)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
diegéză s.f. Aspectul narativ al discursului, în opoziție cu descrierea. ● sil. di-e-. pl. -e./ <germ. Diegese. („DEXI – Dicționar explicativ ilustrat al limbii române”, Ed. ARC & GUNIVAS, 2007)
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
nsho_ci
| Semnalează o greșeală
| Permalink