DIÉDRU, diedre, s. n. Figură geometrică formată din două semiplane mărginite de dreapta lor de intersecție; porțiune de spațiu cuprinsă între aceste semiplane. ◊ (Adjectival) Unghi diedru. [Pr.: di-e-] – Din fr. dièdre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de anonim | Semnalează o greșeală | Permalink

DIÉDRU ~e n. Figură geometrică formată în spațiu de două planuri care încep de la linia lor de intersecție. [Sil. di-e-] /<fr. diedre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIÉDRU s.n. Figură geometrică formată de două planuri care se intersectează după o dreaptă. ◊ (adj.) Unghi diedru = unghi care se formează prin intersectarea a două planuri. [Pron. di-e-. / < fr. dièdre, cf. gr. dis – doi, hedra – bază].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIÉDRU s. n. figură geometrică din două semiplane limitate de aceeași dreaptă, de intersecție. ♦ (adj.) unghi ~ = unghi care se formează prin intersectarea a două plane. (< fr. dièdre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

diédru s. n. (sil. di-e-dru), art. diédrul; pl. diédre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* diédru, -ă adj. (vgr. diedron, cu doŭă locurĭ, saŭ scaune [de ex. canapea]. V. catedră, triedru). Geom. Se zice despre unghĭurile formate pin întîlnirea a doŭă planurĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink