DIECÉZĂ, dieceze, s. f. (Bis.) Eparhie. [Pr.: di-e-. – Var.: diocéză s. f.] – Din fr. diocèse, lat. dioecesis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DIECÉZĂ ~e f. Unitate administrativă bisericească, condusă de un episcop; episcopie. [Sil. di-e-] /<fr. diocese, lat. dioecesis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIECÉZĂ s.f. v. dioceză [în DN].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIECÉZĂ s. f. dioceză (2). (după fr. diocèse)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DIECÉZĂ s. v. episcopie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

diecéză s. f. (sil. di-e-), g.-d. art. diecézei; pl. diecéze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* diecéză f., pl. e (lat. dioecésis, d. vgr. dioikesis, care vine d. dioikéo, guvernez; oîkos, locuință. V. dichisesc, paroh, vecin). Fiecare din cele paĭ-spre-zece provinciĭ ale imperiuluĭ roman în sec. IV după Hr. Azĭ, eparhie. – Și diocéză (fr. diocèse, it. diócesi, mlat. diocésis).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

diecéză, dieceze s. f. 1. Circumscripție administrativă în Imperiul roman, care grupa mai multe provincii. 2. (Bis.) Teritoriu supus jurisdicției unei episcop sau arhiepiscop catolic. 3. Eparhie ortodoxă. [Var.: diocéză s. f.] – Din fr. diocèse, lat. diocesis.
Sursa: D.Religios (1994) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink