DIDAHÍE, didahii, s. f. (Bis.; înv.) Predică, cazanie. ◊ P. gener. Învățătură, morală. [Acc. și: didáhie] – Din ngr. didahí.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DIDAHÍE s. v. cazanie, cuvânt, omilie, predică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

didáhie (-ii), s. f. – Predică. – Mr. dhidhănie. Ngr. διδαχή (Tiktin). Sec. XVII.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

didahíe s. f., art. didahía, g.-d. art. didahíei; pl. didahíi, art. didahíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

didahíe f. (ngr. didahi, vgr. -hé. V. dahie). L.V. Predică.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink