DICTÓN, dictoane, s. n. Expresie, sentință (formulată de o personalitate celebră) devenită proverb. – Din fr. dicton.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

DICTÓN ~oáne n. Expresie concisă care exprimă o povață sau un gând înțelept. /<fr. dicton
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DICTÓN s.n. Expresie proverbială, proverb; zicătoare, maximă. [< fr. dicton].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DICTÓN s. n. expresie devenită proverb; maximă. (< fr. dicton, lat. dictum, sentință)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DICTÓN s. v. maximă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dictón s. n., pl. dictoáne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dictón n., pl. oane (fr. dicton, d. lat. dictum, zisă, vorbă). Barb. Vorbă, expresiune, cugetare, zicătoare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink