dicher sn [At: ALEXI, W. / Pl: ~uri, (rar) ~i / E: ngr δίκερος] Sfeșnic bisericesc prevăzut cu două brațe.

DICHER (pl. -eruri) sn. ⛪ Sfeșnic bisericesc cu două lumînări (închipuind cele două naturi ale lui Christos) (🖼 1811) [ngr.].

dicher n. sfeșnic bisericesc cu două lumânări. [Gr. mod. DIKÉRI].

dichér n., pl. e (ngr. dikéri, d. di-, doŭă, și keri, lumînare. V. tricher). Sec. 18-19. Sfeșnic p. doŭă lumînărĭ.

dicher (-ruri), s. n. – Candelabru, sfeșnic cu două brațe. Ngr. διϰέρι „două lumînări” (Tiktin; Gáldi 171). Sec. XVIII, termen ecleziastic.

dicher, dichere s. n. Obiect de cult bisericesc în formă de sfeșnic cu două brațe, simbolizând cele două naturi ale lui Iisus Hristos. -Din gr. dikirion.

dicher, dichere, s.n. (înv.) sfeșnic pentru 2 lumânări.