2 intrări

16 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DIBĂCI, dibăcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci.

DIBĂCI, dibăcesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință; a nimeri. 2. A căuta cu stăruință. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui. – Din dibaci.

dibăci vt [At: CREANGĂ, O. 233 / V: (reg) dub~ / Pzi: ~cesc / E: dibaci] (Pop) 1 (C.i. situații, planuri, proiecte etc.) A potrivi cu iscusință, cu îndemânare Si: a nimeri. 2 A descoperi (după multă căutare) Si: a dibui, a găsi. 3 (Rar) A căuta cu stăruință.

DIBĂCI, dibăcesc, vb. IV. Tranz. 1. A potrivi lucrurile cu îndemînare, cu iscusință; a nimeri. (Atestat în forma regională ghibăci) Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia. Că altfel n-ai cum s-a ghibăcești. CREANGĂ, A. 98. 2. A căuta cu stăruință. Florea, vechilul, a bătut multe săptămîni drumurile spre Cudabi și spre Mînjina, dibăcind un creștin pe măsura dată de stăpîn, numai că i-a fost degeaba colindatul. POPA, V. 7. 3. A descoperi (după multă căutare); a găsi, a dibui (4). Rîdea fericit Că m-a dibăcit. BANUȘ, B. 104. – Variantă: ghibăci vb. IV.

GHIBĂCI, ghibăcesc, vb. IV. Tranz. V. dibăci.

A DIBĂCI ~esc tranz. pop. 1) A potrivi cu dibacie. 2) A studia cu insistență (pentru a cunoaște). 3) A găsi după o căutare îndelungată; a descoperi. /Din dibaci

ghibăcì v. a fi ghibaciu: altfel n’ai cum să ghibăcești CR.

dibăcésc v. tr. (d. dibacĭ și dibuĭ). Găsesc când îmĭ trebuĭe, nemeresc: a dibăcĭ o cheĭe, un cuțit, o slugă bună. Scot la capăt, descurc, termin, îndeplinesc (ceva dificil).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dibăci (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dibăcesc, 3 sg. dibăcește, imperf. 1 dibăceam; conj. prez. 1 sg. să dibăcesc, 3 să dibăcească

dibăci (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dibăcesc, imperf. 3 sg. dibăcea; conj. prez. 3 dibăcească

dibăci vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dibăcesc, imperf. 3 sg. dibăcea; conj. prez. 3 sg. și pl. dibăcească

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DIBĂCI vb. v. afla, descoperi, găsi, nimeri.

dibăci vb. v. AFLA. DESCOPERI. GĂSI. NIMERI.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

dibăci, dibăcesc v. t. (intl.) a găsi

Intrare: dibăcit
dibăcit participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dibăcit
  • dibăcitul
  • dibăcitu‑
  • dibăci
  • dibăcita
plural
  • dibăciți
  • dibăciții
  • dibăcite
  • dibăcitele
genitiv-dativ singular
  • dibăcit
  • dibăcitului
  • dibăcite
  • dibăcitei
plural
  • dibăciți
  • dibăciților
  • dibăcite
  • dibăcitelor
vocativ singular
plural
Intrare: dibăci
verb (VT406)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dibăci
  • dibăcire
  • dibăcit
  • dibăcitu‑
  • dibăcind
  • dibăcindu‑
singular plural
  • dibăcește
  • dibăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dibăcesc
(să)
  • dibăcesc
  • dibăceam
  • dibăcii
  • dibăcisem
a II-a (tu)
  • dibăcești
(să)
  • dibăcești
  • dibăceai
  • dibăciși
  • dibăciseși
a III-a (el, ea)
  • dibăcește
(să)
  • dibăcească
  • dibăcea
  • dibăci
  • dibăcise
plural I (noi)
  • dibăcim
(să)
  • dibăcim
  • dibăceam
  • dibăcirăm
  • dibăciserăm
  • dibăcisem
a II-a (voi)
  • dibăciți
(să)
  • dibăciți
  • dibăceați
  • dibăcirăți
  • dibăciserăți
  • dibăciseți
a III-a (ei, ele)
  • dibăcesc
(să)
  • dibăcească
  • dibăceau
  • dibăci
  • dibăciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ghibăci
  • ghibăcire
  • ghibăcit
  • ghibăcitu‑
  • ghibăcind
  • ghibăcindu‑
singular plural
  • ghibăcește
  • ghibăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • ghibăcesc
(să)
  • ghibăcesc
  • ghibăceam
  • ghibăcii
  • ghibăcisem
a II-a (tu)
  • ghibăcești
(să)
  • ghibăcești
  • ghibăceai
  • ghibăciși
  • ghibăciseși
a III-a (el, ea)
  • ghibăcește
(să)
  • ghibăcească
  • ghibăcea
  • ghibăci
  • ghibăcise
plural I (noi)
  • ghibăcim
(să)
  • ghibăcim
  • ghibăceam
  • ghibăcirăm
  • ghibăciserăm
  • ghibăcisem
a II-a (voi)
  • ghibăciți
(să)
  • ghibăciți
  • ghibăceați
  • ghibăcirăți
  • ghibăciserăți
  • ghibăciseți
a III-a (ei, ele)
  • ghibăcesc
(să)
  • ghibăcească
  • ghibăceau
  • ghibăci
  • ghibăciseră
verb (VT406)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dubăci
  • dubăcire
  • dubăcit
  • dubăcitu‑
  • dubăcind
  • dubăcindu‑
singular plural
  • dubăcește
  • dubăciți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dubăcesc
(să)
  • dubăcesc
  • dubăceam
  • dubăcii
  • dubăcisem
a II-a (tu)
  • dubăcești
(să)
  • dubăcești
  • dubăceai
  • dubăciși
  • dubăciseși
a III-a (el, ea)
  • dubăcește
(să)
  • dubăcească
  • dubăcea
  • dubăci
  • dubăcise
plural I (noi)
  • dubăcim
(să)
  • dubăcim
  • dubăceam
  • dubăcirăm
  • dubăciserăm
  • dubăcisem
a II-a (voi)
  • dubăciți
(să)
  • dubăciți
  • dubăceați
  • dubăcirăți
  • dubăciserăți
  • dubăciseți
a III-a (ei, ele)
  • dubăcesc
(să)
  • dubăcească
  • dubăceau
  • dubăci
  • dubăciseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dibăci, dibăcescverb

popular
  • 1. A potrivi lucrurile cu îndemânare, cu iscusință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Vorba ceea: în care cămeșă s-a măniet, într-aceea s-a dezmînia. Că altfel n-ai cum s-a ghibăcești. CREANGĂ, A. 98. DLRLC
  • 2. A căuta cu stăruință. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: căuta
    • format_quote Florea, vechilul, a bătut multe săptămîni drumurile spre Cudabi și spre Mînjina, dibăcind un creștin pe măsura dată de stăpîn, numai că i-a fost degeaba colindatul. POPA, V. 7. DLRLC
  • 3. A descoperi (după multă căutare). DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Rîdea fericit Că m-a dibăcit. BANUȘ, B. 104. DLRLC
etimologie:
  • dibaci DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.