DIBĂCÍE, dibăcii, s. f. Îndemânare, abilitate, pricepere, iscusință. ♦ Șiretenie, viclenie; rafinament. – Dibaci + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

DIBĂCÍE ~i f. Caracter dibaci; pricepere; îndemânare; iscusință; dexteritate; abilitate. [Art. dibăcia; G.-D. dibăciei; Sil. -ci-e] /dibaci + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIBĂCÍE s. 1. v. îndemânare. 2. v. măiestrie. 3. v. inteligență.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dibăcíe s. f., art. dibăcía, g.-d. art. dibăcíei; pl. dibăcíi, art. dibăcíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dibăcíe (vest) și ghibăcíe (est) f. Calitatea de a fi dibacĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink