10 definiții pentru diavoliță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIAVOLIȚĂ, diavolițe, s. f. (Adesea fig.) Drăcoaică (2). [Acc. și: diavoliță] – Diavol + suf. -iță.
DIAVOLIȚĂ, diavolițe, s. f. (Adesea fig.) Drăcoaică (2). [Acc. și: diavoliță] – Diavol + suf. -iță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
diavoliță sf [At: CODRU-DRĂGUȘANU, C. 75 / A și: diavoliță / Pl: ~țe / E: diavol + -iță] 1 Ființă imaginară, considerată drept întruchiparea spiritului rău Si: (pop) diavoloaică (1), diavoloaie. 2 (Fig) Fată sau femeie tânără, vioaie, isteață, ispititoare, care se ține de pozne Si: (pop) diavoloaică (2), drăcoaică.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIAVOLIȚĂ, diavolițe, s. f. 1. Drăcoaică (1). ♦ (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Termen de ocară pentru un lucru care produce supărare, care creează dificultăți. Diavolița de cumpănă nu va să se lase în jos de loc, de loc. ISPIRESCU, L. 400. 2. (De obicei urmat de determinări introduse prin prep. «de») Drăcoaică (2). Diavolițele de fete fugeau, de nu le zăreai, după fluturi în toate părțile. HOGAȘ, M. N. 46. Diavolița asta trebuie să știe toate. VLAHUȚĂ, O. A. III 103. – Pronunțat: dia-. – Accentuat și: diavoliță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIAVOLIȚĂ ~e f. 1) Ființă feminină simbolizând răul; drăcoaică. 2) fig. Femeia rea, afurisită; drăcoaică. 3) fam. glumet. Fată sau femeie isteață, vioaie și ispititoare, care se ține de pozne; drăcoaică. /diavol + suf. ~ița
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
diavolíță, -oáĭcă f. V. diavol.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
diavoliță (desp. dia-) s. f., g.-d. art. diavoliței; pl. diavolițe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
diavoliță (dia-) s. f., g.-d. art. diavoliței; pl. diavolițe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diavoliță s. f. (sil. dia-), g.-d. art. diavoliței; pl. diavolițe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DIAVOLIȚĂ s. 1. v. drăcoaică. *2. v. ștrengăriță.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DIAVOLIȚĂ s. 1. drăcoaică, tartoriță, (rar) diavoloaică, (reg.) sarsaoroaică, tartăroaică. 2.* drăcoaică, ștrengăriță, tartoriță, (Mold.) zgîtie. (Maria e o ~ și jumătate.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: dia-vo-
substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
diavoliță, diavolițesubstantiv feminin
- sinonime: drăcoaică ștrengăriță
- Diavolițele de fete fugeau, de nu le zăreai, după fluturi în toate părțile. HOGAȘ, M. N. 46. DLRLC
- Diavolița asta trebuie să știe toate. VLAHUȚĂ, O. A. III 103. DLRLC
-
-
- 2.1. Termen de ocară pentru un lucru care produce supărare, care creează dificultăți. DLRLC
- Diavolița de cumpănă nu va să se lase în jos de loc, de loc. ISPIRESCU, L. 400. DLRLC
-
-
etimologie:
- Diavol + sufix -iță. DEX '98 DEX '09