DIATRÍBĂ, diatribe, s. f. Critică violentă (și răutăcioasă); lucrare care conține o asemenea critică; pamflet. [Pr.: di-a-] – Din fr. diatribe, lat. diatriba.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de Iris | Semnalează o greșeală | Permalink

DIATRÍBĂ ~e f. livr. Creație publicistică cu caracter acut satiric, în proză sau în versuri, în care sunt aspru criticate aspectele negative din viața societății; pamflet. [Sil. di-a-] /<fr. diatribe, lat. diatriba
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIATRÍBĂ s.f. 1. (Ant.) Gen literar, promovat de filozofii cinici, care își popularizau învățăturile moral-filozofice dialogând cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte. 2. Disertație critică; (p. ext.) scriere, cuvântare violentă, provocare; pamflet. [< fr. diatribe, cf. gr. diatribe – exercițiu].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIATRÍBĂ s. f. 1. (ant.) gen literar promovat de filozofii cinici, care își popularizau învățăturile moral-filozofice dialogând cu un adversar imaginar, într-un stil familiar, presărat cu anecdote, aforisme, jocuri de cuvinte. 2. disertație critică. (p. ext.) scriere, cuvântare vehementă; pamflet. (< fr. diatribe, lat. diatriba)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DIATRÍBĂ s. v. pamflet.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

diatríbă s. f. (sil. di-a-tri-), g.-d. art. diatríbei; pl. diatríbe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink