diastemă sf [At: FN (1701), 89 / V: ~stimă, ~stem sn / Pl: ~me / E: fr diastème] 1 (Înv) Interval de timp Si: perioadă, răstimp. 2 (Înv) Distanță. 3 (Med) Fisură congenitală. 4 (Med) Spațiu anormal între dinții incisivi Si: (pop) strungăreață. 5 (Glg) Interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului următor.

DIASTEMĂ s.f. 1. Fisură congenitală. 2. Spațiu anormal între dinții incisivi frontali; (pop.) strungăreață. 3. (Geol.) Interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului imediat următor. [Var. diastem s.n. / < fr. diastème, cf. gr. diastema – interval].

DIASTEMĂ s. f. 1. fisură congenitală. 2. spațiu anormal între dinții incisivi frontali; strugăreață. 3. (geol.) interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului imediat următor. (< fr. diastème)

diastem sn vz diastemă

diastimă sf vz diastemă

DIASTEM s.n. v. diastemă.

diastemă (desp. di-as-te-/-a-ste-) s. f., g.-d. art. diastemei; pl. diasteme

!diastemă (di-as-te-/-a-ste-) s. f., g.-d. art. diastemei; pl. diasteme

diastemă (anat., geol.) s. f. (sil. di-a-; mf. -ste-), g.-d. art. diastemei; pl. diasteme