3 intrări

13 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

diastem sn vz diastemă

diaste sf [At: FN (1701), 89 / V: ~stimă, ~stem sn / Pl: ~me / E: fr diastème] 1 (Înv) Interval de timp Si: perioadă, răstimp. 2 (Înv) Distanță. 3 (Med) Fisură congenitală. 4 (Med) Spațiu anormal între dinții incisivi Si: (pop) strungăreață. 5 (Glg) Interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului următor.

DIASTE s.f. 1. Fisură congenitală. 2. Spațiu anormal între dinții incisivi frontali; (pop.) strungăreață. 3. (Geol.) Interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului imediat următor. [Var. diastem s.n. / < fr. diastème, cf. gr. diastema – interval].

DIASTE s. f. 1. fisură congenitală. 2. spațiu anormal între dinții incisivi frontali; strugăreață. 3. (geol.) interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului imediat următor. (< fr. diastème)

DIASTEM(O)-/DIASTEMAT(O)- elem. „interval, distanță”. (< fr. diastém/o/-, diastemat/o/-, cf. gr. diastema, -atos)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

diaste (desp. di-as-te-/-a-ste-) s. f., g.-d. art. diastemei; pl. diasteme

!diaste (di-as-te-/-a-ste-) s. f., g.-d. art. diastemei; pl. diasteme

diaste (anat., geol.) s. f. (sil. di-a-; mf. -ste-), g.-d. art. diastemei; pl. diasteme

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

diastem, (engl.= diastem) discontinuitate minoră în cadrul unei serii sedimentare, reprezentată printr-un plan cu supr. mai mult sau mai puțin regulată la contactul dintre două strate (de obicei identice petrografic – gresii, calcare); d. este determinat de o întrerupere de scurtă durată a sedimentării sau de amplificarea temporară a acțiunii erozive a curenților subacvatici, care îndepărtează o pătură superficială de sedimente. În acest caz planul d. are supr. neregulată. V. și joint.

DIASTEMATO- „fisurare, despicare, separare”. ◊ gr. diastema, atos „interval, distanță” > fr. diastémato-, germ. id., engl. id. > rom. diastemato-.~caulie (v. -caulie), s. f., monstruozitate caracterizată prin fisurarea longitudinală a trunchiului; ~cranie (v. -cranie), s. f., monstruozitate caracterizată printr-o despicare a craniului; ~gnatie (v. -gnatie), s. f., anomalie congenitală, caracterizată prin fisurarea longitudinală a mandibulei; ~mielie (v. -mielie), s. f., dublare congenitală a măduvei spinării, asociată cu formarea unui sept osos sau cartilaginos în peretele posterior al canalului vertebral; sin. diplomielie.

DIASTEMO- „spațiu, distanță”. ◊ gr. diastema „interval, distanță” > fr. diastémo- > rom. diastemo-.~metrie (v. -metrie1), s. f., ansamblul metodelor și procedeelor de măsurare indirectă a distanțelor, prin utilizarea telemetrelor și tahimetrelor.

Intrare: diastem (s.n.)
diastem1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diastem
  • diastemul
  • diastemu‑
plural
  • diasteme
  • diastemele
genitiv-dativ singular
  • diastem
  • diastemului
plural
  • diasteme
  • diastemelor
vocativ singular
plural
Intrare: diastem(at)o
prefix (I7-P)
  • diastemo
prefix (I7-P)
  • diastemato
prefix (I7-P)
  • diastemat
diastem2 (pref.) element de compunere prefix
prefix (I7-P)
  • diastem
Intrare: diastemă
diastemă substantiv feminin
  • silabație: di-as-te-mă, di-a-ste-mă info
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diaste
  • diastema
plural
  • diasteme
  • diastemele
genitiv-dativ singular
  • diasteme
  • diastemei
plural
  • diasteme
  • diastemelor
vocativ singular
plural
diastem1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diastem
  • diastemul
  • diastemu‑
plural
  • diasteme
  • diastemele
genitiv-dativ singular
  • diastem
  • diastemului
plural
  • diasteme
  • diastemelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

diastem, diastemesubstantiv neutru

  • 1. Discontinuitate minoră în cadrul unei serii sedimentare, reprezentată printr-un plan cu suprafață mai mult sau mai puțin regulată la contactul dintre două strate (de obicei identice petrografic – gresii, calcare); este determinat de o întrerupere de scurtă durată a sedimentării sau de amplificarea temporară a acțiunii erozive a curenților subacvatici, care îndepărtează o pătură superficială de sedimente. În acest caz planul diastem are suprafață neregulată. Vezi și joint (1.). Petro-Sedim
etimologie:

diastemo / diastematoelement de compunere, prefix

  • 1. Element de compunere cu semnificația „interval, distanță”. MDN '00
etimologie:

diaste, diastemesubstantiv feminin

  • 1. Fisură congenitală. DN
  • 2. Spațiu anormal între dinții incisivi frontali. DN
  • 3. geologie Interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului imediat următor. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.