3 intrări
13 definiții
din care- explicative (7)
- morfologice (3)
- specializate (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
diastem sn vz diastemă
DIASTEM s.n. v. diastemă.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
diastemă sf [At: FN (1701), 89 / V: ~stimă, ~stem sn / Pl: ~me / E: fr diastème] 1 (Înv) Interval de timp Si: perioadă, răstimp. 2 (Înv) Distanță. 3 (Med) Fisură congenitală. 4 (Med) Spațiu anormal între dinții incisivi Si: (pop) strungăreață. 5 (Glg) Interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului următor.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
diastimă sf vz diastemă
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIASTEMĂ s.f. 1. Fisură congenitală. 2. Spațiu anormal între dinții incisivi frontali; (pop.) strungăreață. 3. (Geol.) Interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului imediat următor. [Var. diastem s.n. / < fr. diastème, cf. gr. diastema – interval].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIASTEMĂ s. f. 1. fisură congenitală. 2. spațiu anormal între dinții incisivi frontali; strugăreață. 3. (geol.) interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului imediat următor. (< fr. diastème)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DIASTEM(O)-/DIASTEMAT(O)- elem. „interval, distanță”. (< fr. diastém/o/-, diastemat/o/-, cf. gr. diastema, -atos)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
diastemă (desp. di-as-te-/-a-ste-) s. f., g.-d. art. diastemei; pl. diasteme
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
!diastemă (di-as-te-/-a-ste-) s. f., g.-d. art. diastemei; pl. diasteme
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diastemă (anat., geol.) s. f. (sil. di-a-; mf. -ste-), g.-d. art. diastemei; pl. diasteme
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
diastem, (engl.= diastem) discontinuitate minoră în cadrul unei serii sedimentare, reprezentată printr-un plan cu supr. mai mult sau mai puțin regulată la contactul dintre două strate (de obicei identice petrografic – gresii, calcare); d. este determinat de o întrerupere de scurtă durată a sedimentării sau de amplificarea temporară a acțiunii erozive a curenților subacvatici, care îndepărtează o pătură superficială de sedimente. În acest caz planul d. are supr. neregulată. V. și joint.
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DIASTEMATO- „fisurare, despicare, separare”. ◊ gr. diastema, atos „interval, distanță” > fr. diastémato-, germ. id., engl. id. > rom. diastemato-. □ ~caulie (v. -caulie), s. f., monstruozitate caracterizată prin fisurarea longitudinală a trunchiului; ~cranie (v. -cranie), s. f., monstruozitate caracterizată printr-o despicare a craniului; ~gnatie (v. -gnatie), s. f., anomalie congenitală, caracterizată prin fisurarea longitudinală a mandibulei; ~mielie (v. -mielie), s. f., dublare congenitală a măduvei spinării, asociată cu formarea unui sept osos sau cartilaginos în peretele posterior al canalului vertebral; sin. diplomielie.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
DIASTEMO- „spațiu, distanță”. ◊ gr. diastema „interval, distanță” > fr. diastémo- > rom. diastemo-. □ ~metrie (v. -metrie1), s. f., ansamblul metodelor și procedeelor de măsurare indirectă a distanțelor, prin utilizarea telemetrelor și tahimetrelor.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
- silabație: di-as-te-mă, di-a-ste-mă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
diastem, diastemesubstantiv neutru
- 1. Discontinuitate minoră în cadrul unei serii sedimentare, reprezentată printr-un plan cu suprafață mai mult sau mai puțin regulată la contactul dintre două strate (de obicei identice petrografic – gresii, calcare); este determinat de o întrerupere de scurtă durată a sedimentării sau de amplificarea temporară a acțiunii erozive a curenților subacvatici, care îndepărtează o pătură superficială de sedimente. În acest caz planul diastem are suprafață neregulată. Vezi și joint (1.). Petro-Sedim
etimologie:
- diastem Petro-Sedim
diastemo / diastematoelement de compunere, prefix
- 1. Element de compunere cu semnificația „interval, distanță”. MDN '00
etimologie:
- diastém(o)-, diastemat(o)- MDN '00
diastemă, diastemesubstantiv feminin
- 1. Fisură congenitală. DN
- 2. Spațiu anormal între dinții incisivi frontali. DNsinonime: strungăreață
- 3. Interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului imediat următor. DN
etimologie:
- diastème DN
- diastema – interval. DN