O definiție pentru diapente

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

diapente (< gr. διαπέντε, „peste cinci”, mai corect διά πέντε [χορδῶν συμφωνία]; denumirea veche: δι ὁξειῶν), la teoreticienii Greciei antice și la teoreticienii latini ai ev. med., intervalul de cvintă* (perfectă). De aici au derivat: epidiapente, cvinta superioară, și hypodiapente sau subdiapente, cvinta inferioară.

Intrare: diapente
substantiv feminin (F109)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • diapente
  • diapentea
plural
  • diapenți
  • diapențile
genitiv-dativ singular
  • diapenți
  • diapenții
plural
  • diapenți
  • diapenților
vocativ singular
plural