12 definiții pentru dialectologă
din care- explicative (7)
- morfologice (4)
- specializate (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIALECTOLOG, -Ă, dialectologi, -e, s. m. și f. (Rar la f.) Specialist în dialectologie. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectologue.
dialectolog, ~ă smf [At: VARLAAM – SADOVEANU 120 / P: di-a~ / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr dialectologue] Specialist în dialectologie.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIALECTOLOG, -Ă, dialectologi, -e, s. m. și f. Specialist în dialectologie. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectologue.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DIALECTOLOG, -Ă, dialectologi, -e, s. m. și f. Specialist în dialectologie. – Pronunțat: di-a-.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIALECTOLOG, -Ă s.m. și f. Specialist în dialectologie. [< fr. dialectologue].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIALECTOLOG, -Ă s. m. f. specialist în dialectologie. (< fr. dialectologue)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DIALECTOLOG ~gă (~gi, ~ge) m. și f. Specialist în dialectologie. [Sil. di-a-] /<fr. dialectoloque
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!dialectologă (livr.)/(colocv.) dialectoloagă (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. dialectologei/dialectoloagei; pl. dialectologe/dialectoloage
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
dialectologă (rar) (di-a-) s. f., g.-d. art. dialectologei; pl. dialectologe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dialectologă s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. dialectologei; pl. dialectologe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
dialectoloagă v. dialectologă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
DIALECTO- „grai, dialect”. ◊ gr. dialektos „grai, vorbire” > fr. dialecto-, engl. id., germ. dialekto- > rom. dialecto-. □ ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în dialectologie; ~logie (v. -logie1), s. f., disciplină care studiază graiurile și dialectele unei limbi; sin. glotologie (1).
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: di-a-
substantiv feminin (F6) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
dialectolog, dialectologisubstantiv masculin dialectologă, dialectologesubstantiv feminin
- 1. Specialist în dialectologie. DEX '09 DLRLC DN
etimologie:
- dialectologue DEX '09 DEX '98 DN