DIALECTICIÁN, -Ă, dialecticieni, -e, s. m. și f. Persoană care stăpânește dialectica, care gândește conform cu principiile dialecticii. ◊ (Adjectival) Filozof dialectician. [Pr.: di-a-lec-ti-ci-an] – Din fr. dialecticien.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

DIALECTICIÁN ~ánă (~éni, ~éne) m. și f. Adept al dialecticii. [Sil. di-a-] /<fr. dialecticien
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIALECTICIÁN, -Ă s.m. și f. Specialist în dialectică, care urmează principiile dialecticii. [Pron. di-a-lec-ti-ci-an, pl. -ieni, -iene. / < fr. dialecticien].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIALECTICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în dialectică. (< fr. dialecticien)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

dialecticián s. m. (sil. di-a-, -ci-an), pl. dialecticiéni (sil. -ci-eni)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dialecticiánă s. f. (sil. di-a, -ci-a-), g.-d. art. dialecticiénei (sil. -ci-e-); pl. dialecticiéne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink