DIALECTAL, -Ă, dialectali, -e, adj. (Despre cuvinte, expresii, termeni, vorbire) Caracteristic unui dialect; care aparține unui dialect; privitor la un dialect. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectal.

dialectal, ~ă a [At: DDRF / P: di-a~ / Pl: ~i, ~e / E: fr dialectal] 1 (D. cuvinte, expresii, vorbe etc.) Care este caracteristic unui dialect (2) Si: (îvr) dialectic (14). 2 (D. cuvinte, expresii, vorbire etc.) Care aparține unui dialect (2) Si: (îvr) dialectic (15). 3 (D. cuvinte, expresii, vorbire etc.) Care se referă la un dialect (2) Si: (îvr) dialectic (16). 4 (D. scriitori) Care folosește în scrierile sale un dialect (2).

DIALECTAL, -Ă, dialectali, -e, adj. (Despre cuvinte, expresii, termeni, vorbire) Caracteristic unui dialect; care aparține sau se referă la un dialect. [Pr.: di-a-] – Din fr. dialectal.

DIALECTAL, -Ă, dialectali, -e, adj. (Despre cuvinte, expresii, termeni, vorbire) Care este caracteristic unui dialect sau unui grai; care aparține sau se referă la un dialect sau la un grai. Cuvinte dialectale. Expresii dialectale. ▭ Lichidarea fărîmițării dialectale duce la consolidarea fondului principal lexical al limbii comune. GRAUR, F. L. 87. Cel mai în vîrstă dintre ei răspunse cu întîrziere și într-un grai vădit dialectal. GALACTION, O. I 511. – Pronunțat: di-a-.

DIALECTAL, -Ă adj. (Despre cuvinte, expresii etc.) Al unui dialect, de (din) dialect sau grai. [Cf. fr. dialectal].

DIALECTAL, -Ă adj. referitor la dialect; propriu unui dialect. (< fr. dialectal)

DIALECTAL ~ă (~i, ~e) Care ține de dialect; propriu unui dialect. Elemente ~e. Forme ~e. Pronunție ~ă. [Sil. di-a-] /<fr. dialectal

dialectal a. relativ la dialect: forme dialectale.

* dialectál, -ă adj. (d. dialect). Relativ la dialect: cuvinte dialectale. Adv. A vorbi dialectal.

dialectal (desp. di-a-) adj. m., pl. dialectali; f. dialectală, pl. dialectale

dialectal (di-a-) adj. m., pl. dialectali; f. dialectală, pl. dialectale

dialectal adj. m. (sil. di-a-), pl. dialectali; f. sg. dialectală, pl. dialectale

DIALECTAL, -Ă adj. (cf. fr. dialectal): în sintagmele cuvânt dialectal, expresie dialectală, formă dialectală, limbaj dialectal, structură dialectală, termen dialectal, text dialectal și vorbire dialectală (v.).

ARIE DIALECTALĂ s. f. + adj. (< lat. area, cf. fr. aire + fr. dialectale): teritoriu în care a fost înregistrat un anumit fenomen sau o anumită particularitate lingvistică (ori mai multe fenomene sau particularități lingvistice), delimitat printr-una sau mai multe isoglose (v.). A.d. poate acoperi întregul domeniu al unui idiom sau numai o parte a acestuia. Când acoperă numai o parte, se opune altei arii (sau mai multor arii). Ea prezintă, în raport cu celelalte, o configurație particulară: întinsă sau restrânsă, centrală sau periferică, omogenă sau neomogenă etc. Pe harta lingvistică ea este prezentată prin culori și hașuri. Stabilirea a.d. permite descrierea structurii dialectale a unui idiom, pe baza unităților dialectale (dialect, subdialect, grai) stabilite prin trasarea frontierelor lingvistice. Există mai multe tipuri de a.d.: laterale (marginale, periferice), situate la marginea teritoriilor pe care se vorbesc dialectele sau limbile; centrale, situate în centrul teritoriilor pe care se vorbesc dialectele sau limbile; omogene (continue), cu fenomenele de limbă răspândite în mod uniform; neomogene (discontinue), cu fenomenele de limbă răspândite neuniform; fonetice, care includ fenomene fonetice; lexicale, care includ fenomene de vocabular; morfologice, care includ fenomene morfologice; sintactice, care includ fenomene sintactice etc. A.d. laterale sunt mai conservatoare decât cele centrale, în timp ce acestea din urmă sunt mai inovatoare.

MONOGRAFIE DIALECTALĂ s. f. + adj. (<fr. monographie dialectale): descriere cât mai detaliată a particularităților fonetice, fonologice, lexicale, morfologice și sintactice ale unui grai (prin „grai” înțelegându-se graiul unui individ, al unei familii, al unei localități sau al unei regiuni) sau, mai rar, ale unui dialect. Culegerea materialului este făcută, în general, chiar de autorul monografiei, care folosește în acest caz metoda cercetării monografice pe teren. În vederea elaborării unei m.d. pot fi utilizate și date înregistrate în alte lucrări. Trebuie făcută deosebirea între m.d. (care își propune să studieze toate aspectele graiului sau ale dialectului respectiv) și „studiul dialectal monografic” (care este limitat la un anumit cuvânt, la o anumită noțiune, la anumite aspecte etc. ale graiului sau ale dialectului respectiv).