10 definiții pentru diageneză
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIAGENEZĂ s. f. Totalitatea transformărilor chimice, mineralogice, de structură etc. pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor. [Pr.: di-a-] – Din fr. diagenèse.
diageneză sf [At: CANTUNIARI, L. M. / P: di-a~ / Pl: ~ze / E: fr diagenèse] Totalitate a transformărilor chimice, mineralogice, structurale și de textură pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor, după ce au pierdut legătura cu mediul în care s-au format.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIAGENEZĂ s. f. Totalitatea transformărilor chimice, mineralogice, de structură etc. pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor și după ce au pierdut legătura cu mediul de formare. [Pr.: di-a-] – Din fr. diagenèse.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DIAGENEZĂ s.f. Totalitatea transformărilor suferite de rocile sedimentare după depunerea lor sub acțiunea apelor în circulație. [< fr. diagenèse].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIAGENEZĂ s. f. totalitatea transformărilor suferite de rocile sedimentare după depunerea lor sub acțiunea apelor în circulație. (< fr. diagenèse)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
DIAGENEZĂ f. Totalitate a proceselor de transformare a sedimentelor în roci sedimentare. [Sil. di-a-] /<fr. diagenése
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
diageneză (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diagenezei
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
diageneză (di-a-) s. f., g.-d. art. diagenezei
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diageneză s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diagenezei
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
diageneză, (engl.= diagenesis) 1. proces natural din ciclul geologic prin care un sediment mobil este litificat și se individualizează ca rocă (ex. nisipul trece în gresie). Sin. litificare; 2. totalitatea transformărilor fizico-chimice, bio-chimice și mecanice pe care le suferă sedimentele după depunere și litificare până la limita cu metamorfismul sau până în momentul alterării sau eroziunii lor. Transformările postdepoziționale suferite de sedimente: → tasarea, → cimentarea, → dizolvarea, → neomorfismul, → metasomatoza și → diferențierea diagenetică se manifestă cu intensitate diferită în funcție de natura sedimentelor și a soluțiilor interstițiale precum și de condițiile de mediu în care acestea se găsesc. În timpul d. trăsăturile mineralogice, texturale și structurale ale dep. se modifică treptat prin → sindiageneză – etapa transformărilor sincrone sedimentării în mediul subacvatic și → anadiageneză – etapa transformărilor din timpul îngropării progresive; în → epigeneză → (hipergeneză ) sunt cuprinse modificările suferite de rocile ajunse la supr. scoarței.
- sursa: Petro-Sedim
- adăugată de raduborza
- acțiuni
- silabație: di-a-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
diageneză, diagenezesubstantiv feminin
- 1. Totalitatea transformărilor chimice, mineralogice, de structură etc. pe care le suferă sedimentele în cursul consolidării lor. DEX '09 DN
etimologie:
- diagenèse DEX '09 DEX '98 DN