8 definiții pentru diaforă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DIAFORĂ, diafore, s. f. Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt, dar cu o altă semnificație. [Pr.: di-a-] – Din germ. Diaphora, fr. diaphore.
DIAFORĂ, diafore, s. f. Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt, dar cu o altă semnificație. [Pr.: di-a-] – Din germ. Diaphora, fr. diaphore.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
diaforă sf [At: DEX / P: di-a~ / Pl: ~re / E: fr diaphore, ger Diaphora] Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt, dar cu o altă semnificație.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIAFORĂ s.f. Reluare a unui cuvînt, modificîndu-i ușor accepția. [Pron. di-a-. / < germ. Diaphora, cf. gr. diaphora – deosebire, diversificare].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIAFORĂ s. f. figură de stil constând în reluarea unui cuvânt, modificându-i ușor accepția. (< germ. Diaphora, fr. diaphore, gr. diaphora)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
diaforă (desp. di-a-) s. f., g.-d. art. diaforei; pl. diafore
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*diaforă (di-a-) s. f., g.-d. art. diaforei; pl. diafore
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diaforă s. f. (sil. -di-a ), pl. diafore
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
diaforă (gr. dia „prin” și pherein „a purta”), specie a antanaclazei în care cuvântul (cuvintele cu radical comun) care se repetă capătă, prin context, o nuanță fină, de înțeles diferit (R). În următoarele versuri eminesciene: „La pământ mai că ajunge al ei păr de aur moale, Care-i cade peste brațe, peste umerele goale. Astfel vine mlădioasă, trupul ei frumos îl poartă, Flori albastre are-n păru-i și o stea în frunte poartă.” verbul poartă – repetat fără nici o diferență flexionară – are în emistihul „trupul ei frumos îl poartă” sensul de îl „mișcă”, pe când în emistihul „și o stea în frunte poartă” e un sinonim al verbului „are”, „posedă”; efectul figurii îl amplifică, desigur, și poziția acestui verb diaforic în rimă.
- sursa: DFS (1995)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
- silabație: di-a-
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
diaforă, diaforesubstantiv feminin
- 1. Figură de stil care constă în repetarea unui cuvânt, dar cu o altă semnificație. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- Diaphora DEX '09 DEX '98 DN
- diaphore DEX '09 DEX '98 MDN '00