10 definiții pentru „diademă”   declinări

DIADÉMĂ, diademe, s. f. Cunună din metale și pietre prețioase, purtată pe cap de suverani, de unii reprezentanți ai bisericii și, în reprezentările plastice, de anumite divinități; podoabă din diverse materiale purtată de femei pe frunte, la anumite ocazii. [Pr.: di-a-.Var.: (înv.) diadém s. n.] – Din fr. diadème, lat. diadema.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIADÉMĂ, diademe, s. f. Podoabă în formă de cunună făcută din metal prețios și împodobită cu pietre scumpe, purtată pe cap de suverani, de unii reprezentanți ai bisericii și, în reprezentările plastice, de anumite divinități; podoabă făcută din diverse materiale și purtată de femei pe frunte, la numite ocazii. [Pr.: -di-a-Var.: (înv.): diadém s. n.] – Din fr. diadème, lat. diadema.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

diadémă (di-a-) s. f., g.-d. art. diadémei; pl. diadéme
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DIADÉMĂ s. v. coroană.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIADÉMĂ ~e f. 1) Podoabă în formă de cunună, confecționată din metal prețios și împodobită cu pietre scumpe, purtată pe cap de suverani sau de unele fețe bisericești. 2) Obiect de podoabă în formă de cunună, purtat de femei pe cap sau pe frunte (la anumite ocazii). [Sil. di-a-] /<fr. diadéme, lat. diadema
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DIADÉMĂ s.f. Obiect de podoabă în formă de cunună împodobită cu pietre scumpe, cu care suveranii își încoronau fruntea ca semn al regalității. ♦ Bijuterie pe care o poartă femeile pe frunte la anumite ocazii. [Pron. di-a-, var. diadem s.n. / < lat., gr. diadema, cf. fr. diadème].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DIADÉMĂ s. f. podoabă din metal prețios, cunună, împodobită cu pietre scumpe, pe care o purtau suveranii ca semn al regalității sau unele grade ecleziastice. ◊ obiect de podoabă purtat de femei pe frunte în anumite ocazii. (< fr. diadème, lat. diadema)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

diadémă s. f. (sil. di-a-), g.-d. art. diadémei; pl. diadéme
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

diademă f. 1. un fel de legătură ce purtau regii pe cap; 2. fig. regalitate; 3. coroană în genere: cu diademă de stele EM. cât va purta Oltul diadema-i de munți GR. AL.; 4. găteală de diamante pentru coafura damelor.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

* diadémă f., pl. e (vgr. diádema, d. dia-déo, leg dintr’amîndoŭă părțile. V. calțavetă). Un fel de bijutierie femeĭască în formă de jumătate de coroană.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink