3 definiții pentru diaconiță
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
diaconiță sf [At: (a. 1648) IORGA, S. D. VII, 90 / P: di-a~ / Pl: ~țe / E: diacon + -iță] 1 Diaconeasă (1). 2 Diaconeasă (3).
diaconíță f., pl. e (vsl. diĭakonica). Vechĭ. Văduvă care, în primele timpurĭ ale bisericiĭ, împlinea anumite ceremoniĭ ale cultuluĭ și îngrijea de săracĭ și de bolnavĭ. V. -neásă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
diaconiță, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Intrare: diaconiță
diaconiță substantiv feminin
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||