2 intrări
19 definiții
din care- explicative (11)
- morfologice (4)
- etimologice (1)
- enciclopedice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
diaconi vtr [At: GAVRIL, NIF. 15/14 / V: (îvr) diec~, diic~ / Pzi: ~nesc / E: diacon] 1-2 A (se) face diacon (1).
DIACON, diaconi, s. m. Membru al clerului hirotonit în prima treaptă a ierarhiei bisericești. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonŭ.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
diacon sm [At: CORESI, EV. 180 / V: (reg) dea~ / P: di-a~ / Pl: ~i / E: vsl диꙗконъ] 1 Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoțești. 2 Rang ocupat de un diacon (1) în ierarhia preoțească.[1]
- În original, etimol. vsl a cuv., posibil scrisă greșit: дꙗконъ. Vezi și etimol. vsl a cuv. „diac” și „diaconic” — LauraGellner
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dieconi v vz diaconi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
diiconi v vz diaconi
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIACON, diaconi, s. m. Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoțești. [Pr.: di-a-] – Din sl. dijakonŭ.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DIACON, diaconi, s. m. Membru al clerului, din prima treaptă a ierarhiei preoțești. Diaconii au ridicat cădelnițele. GALACTION, O. I 75. Blagoslovea pe diacon la slujbă. CREANGĂ, A. 140. – Pronunțat: di-a-. – Accentuat și: diacon.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DIACON ~i m. Slujitor al cultului aflat pe prima treaptă a ierarhiei preoțești. [Sil. di-a-] /<sl. dijakonu
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
diacon m. întâiul grad de jos în sus în ierarhia bisericească: diaconul e subordonat preotului. [Gr. mod. DIÁKONOS].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
diácon și -ón m., voc. diacóne și -oáne (ngr. și vgr. diákonos, de unde și lat. diáconus și fr. diacre; vsl. diĭakonŭ). Primu grad preuțesc. – V. diac, ipo- și arhi-diacon, preut.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
* 2) diaconésc v. tr. Fac diacon. V. intr. Funcționez ca diacon.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
diacon (desp. di-a-) s. m., pl. diaconi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
diacon (di-a-) s. m., pl. diaconi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
diacon s. m. (sil. dia-), pl. diaconi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
diacon.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
diacon (diaconi), s. m. – Membru al clerului aflat pe prima treaptă a ierarhiei bisericești. Gr. διάϰονος (Murnu), în parte prin intermediul sl. dijakonŭ (Vasmer, Gr., 52). – Der. diaconar, s. n. (înv., liturghier); diaconeasă, (femeie în slujba bisericii); diaconesc, adj. (de diacon); arhidiacon, s. m. (prim diacon).
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
diacon, diaconi s. m. Membru al clerului ortodox și catolic, atașat direct episcopului, care se află pe prima treaptă a ierarhiei preoțești și care are funcții liturgice mult mai reduse decât în primele secole ale Bis. creștine, rămânând numai în catedralele chiriarhale, la m-ri și la unele bis. din orașe; rolul său principal este rostirea ecteniilor în mijlocul bis. Primul diacon a fost sf. Ștefan, ucis cu pietre. – Din sl. dijakonŭ (< gr. diakonos).
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
LEON DIACONUL (sec. 10), cronicar bizantin. A participat, alături de împăratul Vasile II, la campania din 986 împotriva bulgarilor. Lucrarea sa „Istoria în 10 cărți” cuprinde perioada anilor 959-976.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
PAUL DIACONUL (pe numele adevărat Paolo Varnefrido) (c. 720-c. 799), istoric de origine longobardă. Călugăr benedictin la abația din Monte Cassino. Autorul unei istorii a longobarzilor, cuprinzând perioada dintre anii 568 și 744 și al unei „Istorii a Romei” (continuare a istoriei cu același titlu scrisă de Eutropiu), cuprinzând perioada dintre anii 364 și 553.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
- silabație: di-a-con
substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
diacon, diaconisubstantiv masculin
- 1. Membru al clerului hirotonit în prima treaptă a ierarhiei bisericești. DEX '09 DLRLC
- Diaconii au ridicat cădelnițele. GALACTION, O. I 75. DLRLC
- Blagoslovea pe diacon la slujbă. CREANGĂ, A. 140. DLRLC
-
etimologie:
- dijakonŭ DEX '98 DEX '09