3 definiții pentru diaconat
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
diaconat sn [At: CALENDARIU (1794), 31/21 / P: di-a~ / Pl: / E: fr diaconat, lat diaconatus] (Înv) 1-3 Diaconie (1-3).
* diaconát n., pl. e (lat. diaconatus). Diaconie.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
diaconat s. n. Rangul, demnitatea, funcția de diacon; timpul cât este în funcție un diacon; diaconie. – Din diacon + suf. -at.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: diaconat
diaconat substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)