4 definiții pentru diaconar
Explicative DEX
diaconar sn [At: ȘĂINEANU2 / P: di-a~ / Pl: ~e / E: diacon + -ar] Carte de rugăciuni cuprinzând texte care se citesc în timpul liturghiei.
DIACONAR(IU) (pl. -are) sn. ⛪ Carte care cuprinde miroanele ce se zic la liturghie [ngr.].
- sursa: CADE (1926-1931)
- adăugată de Onukka
- acțiuni
diaconar n. carte de miroanele ce se zic la liturghie.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Ortografice DOOM
diaconar s. n., pl. diaconare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: diaconar
diaconar substantiv neutru
| substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)