DIABÓLIC, -Ă, diabolici, -ce, adj. 1. De diavol; care vine de la diavol; drăcesc. 2. Care denotă o mare cruzime, rău, crud; perfid, viclean; primejdios, funest. [Pr.: -di-a-] – Din fr. diabolique, lat. diabolicus.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
RACAI
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIABÓLIC1 ~că (~ci, ~ce) 1) Care ține de diavol; propriu diavolului; satanic; diavolesc; drăcesc; demonic. Putere ~că. 2) Care vădește răutate și viclenie; mefistofelic. Invenție ~că. [Sil. di-a-] /<fr. diabolique, lat. diabolicus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIABÓLIC2 adv. Cu răutate; cu cruzime excesivă. [Sil. di-a-] /<fr. diabolique, lat. diabolicus
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIABÓLIC, -Ă adj. 1. Drăcesc, de la diavol. 2. Funest, primejdios. 3. Rău, crud; cinic; perfid. [Pron. di-a-. / cf. fr. diabolique, lat. diabolicus].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIABÓLIC, -Ă adj. 1. drăcesc, de (la) diavol; demonic. 2. funest, primejdios. 3. rău, crud; cinic; perfid. (< fr. diabolique, lat. diabolicus)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
DIABÓLIC adj. 1. demonic, diavolesc, drăcesc, infernal, necurat, satanic, (livr.) demoniac, mefistofelic, (înv. și pop.) satanesc, (înv.) demonicesc, mamonic, satanicesc. (Planuri ~.) 2. v. infernal.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
diabólic adj. m. (sil. di-a-), pl. diabólici; f. sg. diabólică, pl. diabólice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
* diabólic, -ă adj. (vgr. diabolikós, d. díabolos, diavol). Drăcesc, diavolesc, care vine de la dracu: rîs diabolic. Fig. Foarte răŭ, pernicios: invențiune diabolică. Adv. În mod diabolic.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink