6 definiții pentru deșuchetură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEȘUCHETURĂ, deșucheturi, s. f. (Rar) Faptă deșucheată. – Deșucheat + suf. -ură.
DEȘUCHETURĂ, deșucheturi, s. f. (Rar) Faptă deșucheată. – Deșucheat + suf. -ură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
deșuchetură sf [At: M. I. CARAGIALE, C. 62 / Pl: ~ri / E: deșucheat + -ură] (Pfm) 1 Faptă deșucheată (3) Si: imoralitate. 2 (Dep) Tânăr imoral.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘUCHETURĂ, deșucheturi, s. f. (Rar) Faptă deșucheată, faptă de om țicnit; țicneală. Deșucheturile lui, oricare ar fi fost, ajunseseră să pară la dînsul... firești. M. I. CARAGIALE, C. 62.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deșuchetură (pop.) s. f., g.-d. art. deșucheturii; pl. deșucheturi
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deșuchetură (rar) s. f., g.-d. art. deșucheturii; pl. deșucheturi
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deșuchetură s. f., g.-d. art. deșucheturii; pl. deșucheturi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
deșuchetură, deșucheturisubstantiv feminin
- 1. Faptă deșucheată. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: țicneală
- Deșucheturile lui, oricare ar fi fost, ajunseseră să pară la dînsul... firești. M. I. CARAGIALE, C. 62. DLRLC
-
etimologie:
- Deșucheat + sufix -ură. DEX '98 DEX '09