2 intrări

2 definiții

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEȘTINDE vb. v. coborî, descinde, scoborî.

deștinde vb. v. COBORÎ. DESCINDE. SCOBORÎ.

Intrare: deștindere
deștindere infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deștindere
  • deștinderea
plural
  • deștinderi
  • deștinderile
genitiv-dativ singular
  • deștinderi
  • deștinderii
plural
  • deștinderi
  • deștinderilor
vocativ singular
plural
Intrare: deștinde
verb (V628)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deștinde
  • deștindere
  • deștins
  • deștinsu‑
  • deștinzând
  • deștinzându‑
singular plural
  • deștinde
  • deștindeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deștind
(să)
  • deștind
  • deștindeam
  • deștinsei
  • deștinsesem
a II-a (tu)
  • deștinzi
(să)
  • deștinzi
  • deștindeai
  • deștinseși
  • deștinseseși
a III-a (el, ea)
  • deștinde
(să)
  • deștindă
  • deștindea
  • deștinse
  • deștinsese
plural I (noi)
  • deștindem
(să)
  • deștindem
  • deștindeam
  • deștinserăm
  • deștinseserăm
  • deștinsesem
a II-a (voi)
  • deștindeți
(să)
  • deștindeți
  • deștindeați
  • deștinserăți
  • deștinseserăți
  • deștinseseți
a III-a (ei, ele)
  • deștind
(să)
  • deștindă
  • deștindeau
  • deștinseră
  • deștinseseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)