opțiuni
  • info

2 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEȘEUAT, -Ă, deșeuați, -te, adj. (Despre animalele de călărie) Care nu are șa, căruia i s-a scos șaua. [Pr.: -șe-uat. – Var.: deșelat, -ă adj.] – V. deșeua.

DEȘEUAT, -Ă, deșeuați, -te, adj. (Despre animalele de călărie) Care nu are șa, căruia i s-a scos șaua. [Pr.: -șe-uat. – Var.: deșelat, -ă adj.] – V. deșeua.

deșeuat2, ~ă [At: COSTINESCU / P: ~șe-uat / Pl: ~ați, ~e / E: deșeua] (D. animale de călărie, mai ales despre cai) Căruia i s-a luat șaua (și frâul) Si: deșelat4.

deșeuat1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: deșeua] Deșeuare.

DEȘELA2 vb. I v. deșeua.

DEȘELAT3, -Ă adj. v. deșeuat.

DEȘEUA, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. [Pr.: -șe-ua. – Var.: deșela vb. I] – Pref. de- + [în]șeua.

deșăla2 v vz deșeua

deșeua vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: ~șe-ua / Pzi: ~uez / E: des- + (în)șeua] (C.i. un animal de călărie, mai ales calul) A-i scoate șaua Si: a deșela2.

DEȘEUA, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. [Pr.: -șe-ua. – Var.: deșela vb. I] – Des1 + [în]șeua.

DEȘELA1 vb. I v. deșeua.

DEȘEUA, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua. de pe spinarea unui cal. – Variantă: deșela (TEODORESCU, P. P. 587) vb. I.

A DEȘEUA ~ez tranz. (animale de călărie) A elibera de șa. [Sil. -șe-ua] /des- + a [în]șeua

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

deșeua (a ~) (a scoate șaua) (desp. -ua) vb., ind. prez. 1 sg. deșeuez (desp. -uez), 3 deșeuează (desp. -uea-), 1 pl. deșeuăm (desp. -uăm); conj. prez. 1 sg. să deșeuez, 3 să deșeueze; ger. deșeuând (desp. -uând) corectat(ă)

deșeua (a ~) (a scoate șaua) (-ua) vb., ind. prez. 3 deșeuează (-uea-), 1 pl. deșeuăm (-uăm); conj. prez. 3 să deșeueze (-ue-); ger. deșeuând (-uând); part. deșeuat

deșeua (a scoate șaua) vb. (sil. -ua), ind. prez. 1 sg. deșeuez, 3 sg. și pl. deșeuează, 1 pl. deșeuăm (sil. -uăm); conj. prez. 3 sg. și pl. deșeueze (sil. -ue-); ger. deșeuând (sil. -uând); part. deșeuat

deșeua (3 sil.) (part. deșeuat)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEȘEUAT adj. (Mold. și Bucov.) destărnițat. (Cal ~.)

DEȘEUAT adj. (Mold. și Bucov.) destărnițat. (Cal ~.)

DEȘEUA vb. (Mold. și Bucov.) a destărnița. (A ~ calul.)

DEȘEUA vb. (Mold. și Bucov.) a destărnița. (A ~ calul.)

A deșeua ≠ a înșeua

Intrare: deșeuat
deșeuat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșeuat
  • deșeuatul
  • deșeuatu‑
  • deșeuată
  • deșeuata
plural
  • deșeuați
  • deșeuații
  • deșeuate
  • deșeuatele
genitiv-dativ singular
  • deșeuat
  • deșeuatului
  • deșeuate
  • deșeuatei
plural
  • deșeuați
  • deșeuaților
  • deșeuate
  • deșeuatelor
vocativ singular — —
plural — —
deșelat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • deșelat
  • deșelatul
  • deșelatu‑
  • deșelată
  • deșelata
plural
  • deșelați
  • deșelații
  • deșelate
  • deșelatele
genitiv-dativ singular
  • deșelat
  • deșelatului
  • deșelate
  • deșelatei
plural
  • deșelați
  • deșelaților
  • deșelate
  • deșelatelor
vocativ singular — —
plural — —
Intrare: deșeua
  • silabație: de-șe-ua info
verb (VT215)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșeua
  • deșeuare
  • deșeuat
  • deșeuatu‑
  • deșeuând
  • deșeuându‑
 singular plural
  • deșeuază
  • deșeuează
  • deșeuați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșeuez
 (să)
  • deșeuez
  • deșeuam
  • deșeuai
  • deșeuasem
a II-a (tu)
  • deșeuezi
 (să)
  • deșeuezi
  • deșeuai
  • deșeuași
  • deșeuaseși
a III-a (el, ea)
  • deșeuază
  • deșeuează
 (să)
  • deșeueze
  • deșeua
  • deșeuă
  • deșeuase
plural I (noi)
  • deșeuăm
 (să)
  • deșeuăm
  • deșeuam
  • deșeuarăm
  • deșeuaserăm
  • deșeuasem
a II-a (voi)
  • deșeuați
 (să)
  • deșeuați
  • deșeuați
  • deșeuarăți
  • deșeuaserăți
  • deșeuaseți
a III-a (ei, ele)
  • deșeuază
  • deșeuează
 (să)
  • deșeueze
  • deșeuau
  • deșeuară
  • deșeuaseră
deșela2 (conj. 3 deșale) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT31)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșela
  • deșelare
  • deșelat
  • deșelatu‑
  • deșelând
  • deșelându‑
 singular plural
  • deșală
  • deșelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșel
 (să)
  • deșel
  • deșelam
  • deșelai
  • deșelasem
a II-a (tu)
  • deșeli
 (să)
  • deșeli
  • deșelai
  • deșelași
  • deșelaseși
a III-a (el, ea)
  • deșală
 (să)
  • deșale
  • deșela
  • deșelă
  • deșelase
plural I (noi)
  • deșelăm
 (să)
  • deșelăm
  • deșelam
  • deșelarăm
  • deșelaserăm
  • deșelasem
a II-a (voi)
  • deșelați
 (să)
  • deșelați
  • deșelați
  • deșelarăți
  • deșelaserăți
  • deșelaseți
a III-a (ei, ele)
  • deșală
 (să)
  • deșale
  • deșelau
  • deșelară
  • deșelaseră
deșela1 (conj. 3 deșele) verb grupa I conjugarea I tranzitiv
verb (VT30)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deșela
  • deșelare
  • deșelat
  • deșelatu‑
  • deșelând
  • deșelându‑
 singular plural
  • deșală
  • deșelați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • deșel
 (să)
  • deșel
  • deșelam
  • deșelai
  • deșelasem
a II-a (tu)
  • deșeli
 (să)
  • deșeli
  • deșelai
  • deșelași
  • deșelaseși
a III-a (el, ea)
  • deșală
 (să)
  • deșele
  • deșela
  • deșelă
  • deșelase
plural I (noi)
  • deșelăm
 (să)
  • deșelăm
  • deșelam
  • deșelarăm
  • deșelaserăm
  • deșelasem
a II-a (voi)
  • deșelați
 (să)
  • deșelați
  • deșelați
  • deșelarăți
  • deșelaserăți
  • deșelaseți
a III-a (ei, ele)
  • deșală
 (să)
  • deșele
  • deșelau
  • deșelară
  • deșelaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

deșeuat, deșeuatăadjectiv

  • 1. (Despre animalele de călărie) Care nu are șa, căruia i s-a scos șaua. DEX '09 DEX '98
    sinonime: destărnițat
etimologie:
  • vezi deșeua DEX '98 DEX '09

deșeua, deșeuezverb

  • 1. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: destărnița antonime: înșeua
etimologie:
  • Prefix de- + [în]șeua DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.