3 intrări
32 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (8)
- relaționale (5)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEȘERTAT1 s. n. (Pop.) Deșertare. – V. deșerta.
DEȘERTAT1 s. n. (Pop.) Deșertare. – V. deșerta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
DEȘERTAT2, -Ă, deșertați, -te, adj. (Pop.; despre recipiente) Care este gol, care nu mai conține nimic în interior. – V. deșerta.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘERTAT2, -Ă, deșertați, -te, adj. (Pop.; despre recipiente) Care este gol, care nu mai conține nimic în interior. – V. deșerta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
deșertat2, ~ă a [At: PONTBRIANT, D. / V: (reg) deșăr~ / Pl: ~ați, ~e / E: deșerta1] 1 (Pop; d. recipiente, saci etc.) Din care s-a scos parțial sau total conținutul Si: deșert (1). 2 (Pop; d. vehicule pentru transport) Care este descărcat. 3 (Înv; d. așezări omenești, locuințe) Deșert (26). 4 (Înv; d. orașe, străzi) Nepopulat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșertat1 sn [At: CR (1838) 421/17 / V: (reg) deșăr~ / Pl: (rar) ~uri / E: deșerta1] (Pop) 1-5 Deșertare (1, 3-6).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘERTAT1 s. n. Deșertare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘERTAT2, -Ă, deșertați, -te, adj. (Despre recipiente) Gol, golit. ◊ (Substantivat, în loc. adv.) Cu deșertatul = cu recipientul gol. Nemernici oameni! a gîndit bătrînul înciudat. Gonesc bieții cai, cu căruța încărcată... Dar ascultînd hurducăiala butoiului, s-a întors: Poate c-or fi mergînd cu deșertatul. POPA, V. 111.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘERTA, deșert, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A scoate întregul conținut dintr-un recipient. ◊ Expr. A deșerta sacul (până la fund) = a spune tot ce știi (noutăți, glume, necazuri etc.). ♦ A bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu. – Din deșert.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘERTA, deșert, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A scoate întregul conținut dintr-un recipient. ◊ Expr. A deșerta sacul (până la fund) = a spune tot ce știi (noutăți, glume, necazuri etc.). ♦ A bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu. – Din deșert.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
deșărta v vz deșerta1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșărtat2, ~ă a vz deșertat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșărtat1 sn vz deșertat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșerta1 [At: PSALT. HUR. 39v/12 / V: (reg) dășărta, dăș~, deșărta, deșerța, diș~ / Pzi: ~ert, (îrg) ~tez / E: deșert] 1 vt (C.i. recipiente, saci etc.) A lăsa gol prin scoaterea totală sau parțială a conținutului (de obicei prin răsturnare) Si: a goli. 2 vt (Pex; c.i. vehicule pentru transport) A da jos încărcătura Si: a descărca. 3 vt (Pop; îe) A ~ sacul (până la fund) A spune tot ce știi (noutăți, glume etc.). 4 vt (Înv; c.i. arme de foc) A face ca proiectilul armei să pornească spre țintă Si: a descărca. 5 vr (Înv) A se lepăda de... 6 vr (Pop) A mărturisi. 7 vt (Reg) A deretica. 8 vt (Îvr) A dărâma. 9 vt (C.i. lichide, pex, materii granulare, pulverulente) A face să curgă prin răsturnarea unui recipient, a unui sac etc. 10 vt (C.i. lichide, pex, materii granulare, pulverulente) A trece dintr-un recipient în altul. 11 vt (Pfm) A bea până la fund băutura dintr-un vas. 12-13 vtr (Înv; c.i. așezări omenești, locuințe etc.) A (se) pustii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșerța v vz deșerta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dișerta v vz deșerta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘERTA, deșert, vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică un recipient care conține o materie lichidă sau solidă) A goli de conținut; (conținutul fiind o băutură, în special alcoolică) a goli dînd conținutul pe gît, a bea. Își turnă o ulcică din vinul acrișor ș-o deșertă pe nerăsuflate. SADOVEANU, Z. C. 45. Deșertă coșurile de grăunțe, trimițînd la moară doi saci plini. AGÎRBICEANU, S. P. 104. Acum te rog, iubită gazdă, să iei de la mine bărdaca asta și s-o deșerți în cinstea și pentru dragostea mea. CARAGIALE, P. 130. Urmînd sfatul dat, deșertă plosca. NEGRUZZI, S. I 245. (Refl. pas.) Paharele se umpleau și se deșertau, vîntul bătea peste farfuriile pline. HOGAȘ, DR. II 107. ◊ Expr. A deșerta sacul = a spune tot ce știi, noutăți, glume, lucruri hazlii. Deșertați-vă sacul cu vești și povești pînă ce mă-ntorc eu. SADOVEANU, M. C. 118. Dumitrescu auzise destul... cu toate că Popescu II nu deșertase sacul. PAS, Z. III 22. ◊ (Complementul indică conținutul scos din locul unde se află) Deșertă unul cîte unul pe prispă pachetele din brațul băiatului. C. PETRESCU, Î. II 170. Fără să piardă vreme, deșertă laptele în oalele de prins. SANDU-ALDEA, D. N. 224. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu, a nu mai fi locuit sau ocupat de nimeni. Localul se deșertase. M. I. CARAGIALE, C. 94. – Formă gramaticală: prez. conj. pers. 3 să deșarte.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DEȘERTA deșert tranz. pop. (recipiente, spații etc.) A lipsi de conținut prin consumare sau scoatere; a goli. ◊ ~ paharul a bea paharul până la fund. ~ sacul a spune tot. /Din deșert
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DEȘERTA mă deșert intranz. pop. 1) A deveni deșert; a se goli. 2) (despre ființe) A evacua fecalele sau urina din organism; a se goli. /Din deșert
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deșertà v. a face deșert, a goli.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) deșért și -éz, a -á v. tr. (d. deșert 1 saŭ lat. desertare. – Deșert, deșeartă și deșartă; să deșerte). Fac deșert, golesc, evacuez: a deșerta un butoĭ, o casă, o țară.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deșertat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deșertat (pop.) s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deșertat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!deșerta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deșert, 2 sg. deșerți, 3 deșartă/deșeartă; conj. prez. 1 sg. să deșert, 3 să deșerte; imper. 2 sg. afirm. deșartă/deșeartă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
!deșerta (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 deșartă; conj. prez. 3 să deșerte; ger. deșertând
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deșerta vb., ind. prez. 1 sg. deșert, 3 sg. și pl. deșartă; conj. prez. 3 sg. și pl. deșarte; ger. deșertând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deșartă (v. deșert și deșerta)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
deșerta (ind. prez. 3 sg. și pl. deșartă, conj. deșarte)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEȘERTAT s. v. descărcare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEȘERTAT s. descărcare, descărcat, deșertare, golire, golit. (~ unei căruțe.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘERTA vb. v. descărca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEȘERTA vb. a descărca, a goli, (rar) a vida, (pop.) a zvînta, (înv. și reg.) a scurge, (prin vestul Munt.) a sicni. (A ~ roaba.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A deșerta ≠ a umple
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
deșerta, deșertez v. t. (intl.) a aresta, a închide.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT52) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
deșertat, deșertatăadjectiv
- 1. (Despre recipiente) Care este gol, care nu mai conține nimic în interior. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: golit
- Cu deșertatul = cu recipientul gol. DLRLC
- Nemernici oameni! a gîndit bătrînul înciudat. Gonesc bieții cai, cu căruța încărcată... Dar ascultînd hurducăiala butoiului, s-a întors: Poate c-or fi mergînd cu deșertatul. POPA, V. 111. DLRLC
-
-
etimologie:
- deșerta DEX '09 DEX '98
deșertatsubstantiv neutru
- 1. Descărcare, descărcat, deșertare, golire, golit. DEX '09 DLRLCsinonime: descărcare descărcat deșertare golire golit
etimologie:
- deșerta DEX '09 DEX '98
deșerta, deșertverb
- 1. A scoate întregul conținut dintr-un recipient. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Deșertă coșurile de grăunțe, trimițînd la moară doi saci plini. AGÎRBICEANU, S. P. 104. DLRLC
- Urmînd sfatul dat, deșertă plosca. NEGRUZZI, S. I 245. DLRLC
- Paharele se umpleau și se deșertau, vîntul bătea peste farfuriile pline. HOGAȘ, DR. II 107. DLRLC
- Deșertă unul cîte unul pe prispă pachetele din brațul băiatului. C. PETRESCU, Î. II 170. DLRLC
- Fără să piardă vreme, deșertă laptele în oalele de prins. SANDU-ALDEA, D. N. 224. DLRLC
- 1.1. A bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bea
- Își turnă o ulcică din vinul acrișor ș-o deșertă pe nerăsuflate. SADOVEANU, Z. C. 45. DLRLC
- Acum te rog, iubită gazdă, să iei de la mine bărdaca asta și s-o deșerți în cinstea și pentru dragostea mea. CARAGIALE, P. 130. DLRLC
-
- A deșerta sacul (până la fund) = a spune tot ce știi (noutăți, glume, necazuri etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Deșertați-vă sacul cu vești și povești pînă ce mă-ntorc eu. SADOVEANU, M. C. 118. DLRLC
- Dumitrescu auzise destul... cu toate că Popescu II nu deșertase sacul. PAS, Z. III 22. DLRLC
-
-
- 2. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Localul se deșertase. M. I. CARAGIALE, C. 94. DLRLC
-
- comentariu Formă gramaticală: prezent conjunctiv persoana a 3-a: să deșarte. DLRLC
etimologie:
- deșert DEX '09 DEX '98