2 intrări
33 de definiții
din care- explicative (18)
- morfologice (8)
- relaționale (5)
- enciclopedice (1)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEȘERTARE, deșertări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) deșerta; golire, deșertat1. – V. deșerta.
DEȘERTARE, deșertări, s. f. (Pop.) Acțiunea de a (se) deșerta; golire, deșertat1. – V. deșerta.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
deșertare sf [At: (a. 1644) GCR I, 112/20 / V: (reg) deșăr~, deșir~, disărțare, diș~ / Pl: ~tări / E: deșerta1] 1 Scoatere totală sau parțială a conținutului dintr-un recipient, sac etc. (de obicei prin răsturnare) Si: (pop) deșertat1 (1), golire. 2 (Tip) Scoatere a rândurilor culese din culegar, transportându-le pe galion. 3 Răsturnare a unui lichid sau a unor materii granulare, pulverulente dintr-un recipient, dintr-un sac etc. Si: (pop) deșertat1 (2). 4 Trecere a unui lichid sau a unor materii granulare dintr-un recipient în altul Si: (pop) deșertat1 (3). 5 Înghițire (până la ultima picătură) a conținutului lichid al unui vas Si: (pop) deșertat1 (4). 6 (Îvr) Descărcare a unei arme de foc Si: (pop) deșertat1 (5). 7 (Înv) Evacuare a unei așezări omenești. 8-9 (Înv) Deșertăciune (2, 4).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘERTARE, deșertări, s. f. Acțiunea de a (se) deșerta; golire, (învechit) evacuare a populației. (Cu pronunțare regională) A făcut atîta deșărtare a provinciilor sale. BĂLCESCU, O. I 24.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșertare f. acțiunea de a deșerta: golire, evacuare.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘERTA, deșert, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A scoate întregul conținut dintr-un recipient. ◊ Expr. A deșerta sacul (până la fund) = a spune tot ce știi (noutăți, glume, necazuri etc.). ♦ A bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu. – Din deșert.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘERTA, deșert, vb. I. (Pop.) 1. Tranz. A scoate întregul conținut dintr-un recipient. ◊ Expr. A deșerta sacul (până la fund) = a spune tot ce știi (noutăți, glume, necazuri etc.). ♦ A bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu. – Din deșert.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
deșărta v vz deșerta1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșărtare sf vz deșertare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșerta1 [At: PSALT. HUR. 39v/12 / V: (reg) dășărta, dăș~, deșărta, deșerța, diș~ / Pzi: ~ert, (îrg) ~tez / E: deșert] 1 vt (C.i. recipiente, saci etc.) A lăsa gol prin scoaterea totală sau parțială a conținutului (de obicei prin răsturnare) Si: a goli. 2 vt (Pex; c.i. vehicule pentru transport) A da jos încărcătura Si: a descărca. 3 vt (Pop; îe) A ~ sacul (până la fund) A spune tot ce știi (noutăți, glume etc.). 4 vt (Înv; c.i. arme de foc) A face ca proiectilul armei să pornească spre țintă Si: a descărca. 5 vr (Înv) A se lepăda de... 6 vr (Pop) A mărturisi. 7 vt (Reg) A deretica. 8 vt (Îvr) A dărâma. 9 vt (C.i. lichide, pex, materii granulare, pulverulente) A face să curgă prin răsturnarea unui recipient, a unui sac etc. 10 vt (C.i. lichide, pex, materii granulare, pulverulente) A trece dintr-un recipient în altul. 11 vt (Pfm) A bea până la fund băutura dintr-un vas. 12-13 vtr (Înv; c.i. așezări omenești, locuințe etc.) A (se) pustii.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșerța v vz deșerta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșirtare sf vz deșertare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dișărtare sf vz deșertare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dișerta v vz deșerta
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dișertare sf vz deșertare
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘERTA, deșert, vb. I. 1. Tranz. (Complementul indică un recipient care conține o materie lichidă sau solidă) A goli de conținut; (conținutul fiind o băutură, în special alcoolică) a goli dînd conținutul pe gît, a bea. Își turnă o ulcică din vinul acrișor ș-o deșertă pe nerăsuflate. SADOVEANU, Z. C. 45. Deșertă coșurile de grăunțe, trimițînd la moară doi saci plini. AGÎRBICEANU, S. P. 104. Acum te rog, iubită gazdă, să iei de la mine bărdaca asta și s-o deșerți în cinstea și pentru dragostea mea. CARAGIALE, P. 130. Urmînd sfatul dat, deșertă plosca. NEGRUZZI, S. I 245. (Refl. pas.) Paharele se umpleau și se deșertau, vîntul bătea peste farfuriile pline. HOGAȘ, DR. II 107. ◊ Expr. A deșerta sacul = a spune tot ce știi, noutăți, glume, lucruri hazlii. Deșertați-vă sacul cu vești și povești pînă ce mă-ntorc eu. SADOVEANU, M. C. 118. Dumitrescu auzise destul... cu toate că Popescu II nu deșertase sacul. PAS, Z. III 22. ◊ (Complementul indică conținutul scos din locul unde se află) Deșertă unul cîte unul pe prispă pachetele din brațul băiatului. C. PETRESCU, Î. II 170. Fără să piardă vreme, deșertă laptele în oalele de prins. SANDU-ALDEA, D. N. 224. 2. Refl. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu, a nu mai fi locuit sau ocupat de nimeni. Localul se deșertase. M. I. CARAGIALE, C. 94. – Formă gramaticală: prez. conj. pers. 3 să deșarte.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DEȘERTA deșert tranz. pop. (recipiente, spații etc.) A lipsi de conținut prin consumare sau scoatere; a goli. ◊ ~ paharul a bea paharul până la fund. ~ sacul a spune tot. /Din deșert
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DEȘERTA mă deșert intranz. pop. 1) A deveni deșert; a se goli. 2) (despre ființe) A evacua fecalele sau urina din organism; a se goli. /Din deșert
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deșertà v. a face deșert, a goli.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
2) deșért și -éz, a -á v. tr. (d. deșert 1 saŭ lat. desertare. – Deșert, deșeartă și deșartă; să deșerte). Fac deșert, golesc, evacuez: a deșerta un butoĭ, o casă, o țară.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deșertare s. f., g.-d. art. deșertării; pl. deșertări
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deșertare (pop.) s. f., g.-d. art. deșertării; pl. deșertări
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deșertare s. f., g.-d. art. deșertării; pl. deșertări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
!deșerta (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. deșert, 2 sg. deșerți, 3 deșartă/deșeartă; conj. prez. 1 sg. să deșert, 3 să deșerte; imper. 2 sg. afirm. deșartă/deșeartă
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
!deșerta (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 3 deșartă; conj. prez. 3 să deșerte; ger. deșertând
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deșerta vb., ind. prez. 1 sg. deșert, 3 sg. și pl. deșartă; conj. prez. 3 sg. și pl. deșarte; ger. deșertând
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deșartă (v. deșert și deșerta)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
deșerta (ind. prez. 3 sg. și pl. deșartă, conj. deșarte)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEȘERTARE s. v. descărcare.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEȘERTARE s. descărcare, descărcat, deșertat, golire, golit. (~ unei roabe.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘERTA vb. v. descărca.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEȘERTA vb. a descărca, a goli, (rar) a vida, (pop.) a zvînta, (înv. și reg.) a scurge, (prin vestul Munt.) a sicni. (A ~ roaba.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A deșerta ≠ a umple
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare enciclopedice
Definiții enciclopedice
deșertare, deșertări s. f. Acțiunea de a (se) deșerta; golire, părăsire. ♦ (Sens biblic) Dogmă fundamentală a credinței creștine, prin care se explică întruparea Fiului lui Dumnezeu (Filip. 2, 6-7); chenoză. – Din deșerta.
- sursa: D.Religios (1994)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
deșerta, deșertez v. t. (intl.) a aresta, a închide.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT52) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
deșertare, deșertărisubstantiv feminin
- sinonime: descărcare descărcat deșertat golire golit
- 1.1. Evacuare a populației. DLRLC
- A făcut atîta deșărtare a provinciilor sale. BĂLCESCU, O. I 24. DLRLC
-
-
etimologie:
- deșerta DEX '98 DEX '09
deșerta, deșertverb
- 1. A scoate întregul conținut dintr-un recipient. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Deșertă coșurile de grăunțe, trimițînd la moară doi saci plini. AGÎRBICEANU, S. P. 104. DLRLC
- Urmînd sfatul dat, deșertă plosca. NEGRUZZI, S. I 245. DLRLC
- Paharele se umpleau și se deșertau, vîntul bătea peste farfuriile pline. HOGAȘ, DR. II 107. DLRLC
- Deșertă unul cîte unul pe prispă pachetele din brațul băiatului. C. PETRESCU, Î. II 170. DLRLC
- Fără să piardă vreme, deșertă laptele în oalele de prins. SANDU-ALDEA, D. N. 224. DLRLC
- 1.1. A bea până la fund băutura dintr-un vas; a da pe gât o băutură. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: bea
- Își turnă o ulcică din vinul acrișor ș-o deșertă pe nerăsuflate. SADOVEANU, Z. C. 45. DLRLC
- Acum te rog, iubită gazdă, să iei de la mine bărdaca asta și s-o deșerți în cinstea și pentru dragostea mea. CARAGIALE, P. 130. DLRLC
-
- A deșerta sacul (până la fund) = a spune tot ce știi (noutăți, glume, necazuri etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Deșertați-vă sacul cu vești și povești pînă ce mă-ntorc eu. SADOVEANU, M. C. 118. DLRLC
- Dumitrescu auzise destul... cu toate că Popescu II nu deșertase sacul. PAS, Z. III 22. DLRLC
-
-
- 2. (Despre locuri populate de oameni) A deveni gol, pustiu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Localul se deșertase. M. I. CARAGIALE, C. 94. DLRLC
-
- comentariu Formă gramaticală: prezent conjunctiv persoana a 3-a: să deșarte. DLRLC
etimologie:
- deșert DEX '09 DEX '98