5 intrări
64 de definiții
din care- explicative (40)
- morfologice (13)
- relaționale (9)
- specializate (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEȘELAT3, -Ă adj. v. deșeuat.
DEȘELAT3, -Ă adj. v. deșeuat.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DEȘELAT1 s. n. Faptul de a (se) deșela1. ◊ Loc. adv. Pe deșelate = fără șa, fără frâu. – V. deșela1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘELAT2, -Ă, deșelați, -te, adj. (Despre animale, p. ext., despre oameni) Care are spinarea îndoită, vătămată, frântă de poveri, de eforturi prea mari sau de lovituri; spetit; p. ext., foarte obosit. – V. deșela1.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘELAT2, -Ă, deșelați, -te, adj. (Despre animale, p. ext., despre oameni) Care are spinarea îndoită, vătămată, frântă de poveri, de eforturi prea mari sau de lovituri; spetit; p. ext., foarte obosit. – V. deșela1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
deșelat4, ~ă a [At: ZILOT, ap. HEM / V: (reg) ~șăl~ / Pl: ~ați, ~e / E: deșela2] Deșeuat. modificată
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșelat1 sn [At: COSTINESCU / V: (reg) deșălat1, dișalat, diș~ / E: deșela1] (Pop) 1-2 Deșelare1 (1-2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșelat3 sn [At: ZILOT, ap. HEM / V: (reg) ~șăl~ / Pl: ~uri / E: deșela2] (Reg) 1 Deșeuare. 2 (Îlav) Pe ~e Fără șa (și fără frâu).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșelat2, ~ă a [At: LB / V: (reg) deșălat2, dișalat, diș~ / S și: (înv) desș~ / Pl: ~ați, ~e / E: deșela1] (Pop) 1 (D. animale, pex, d. oameni) Care are spinarea îndoită de poveri ori de lovituri puternice. 2 (Pex) Cocoșat. 3 (Pex) Foarte obosit. 4 (D. oameni, pex, d. animale) Care se leagănă când merge din cauza unei afecțiuni a coloanei.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘELAT1 s. n. Faptul de a (se) deșela1. – V. deșela1.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
DEȘELAT1 s. n. Faptul de a (se) deșela1. ◊ Loc. adv. (În legătură cu călăria) Pe deșelate (sau deșelatele, deșelatelea) = fără șa. Încălecat pe deșelate pe un roibuleț scund, prîslea a ajuns numaidecît la moara lui Ghiță Lungu. SADOVEANU, M. C. 28. A plecat călare, pe deșelatele. SANDU-ALDEA, U. P. 64. Într-o goană nebună, pe deșelate... un polc de călăreți s-arătă. DELAVRANCEA, S. 201. – Forme gramaticale: (în locuțiuni) deșelate, deșelatele, deșelatelea.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘELAT2, -Ă, deșelați, -te, adj. (Despre animale, p. ext. despre oameni) Care are spinarea lovită, deformată, ruptă de poveri sau de lovituri; spetit. Cal deșelat. ◊ Fig. În două colțuri, pe două paturi vechi, deșelate, se vedeau de sub țoalele aspre de lînă, marginile cearceafurilor groase, sure, de cînepă. V. ROM. iulie 1953, 100. Vîrful gălbiu și ascuțit al musteților sale resfirate pe buze se arcuia perfect de simetric deasupra nărilor largi ale unui nas deșelat. HOGAȘ, M. N. 32. ♦ (Substantivat) Om fără vlagă, slăbănog, neputincios. Mai voinic și mai legat, Nu ca tine-un deșelat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 235. – Variantă: (regional) deșălat, -ă adj.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșelat a. cu șalele frânte sau încovoiate în partea de jos din lovire: bou deșelat. ║ adv. pe deșelate, fără șea: un băiețandru călare pe deșelate pe un călușel ISP.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșelát, -ă adj. Fără șa: cal deșelat (se zice și neînșeŭat). Cu șelele rupte, cu mijlocu frînt: om deșelat. A călări pe deșelate, a călări fără șa.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
DEȘELA1, deșel, vb. I. Tranz. A îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, p. ext, a unui om cu poveri ori eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. ◊ Refl. S-a deșelat de atâta cărătură. – Pref. de- + șale.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘELA2 vb. I v. deșeua.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘELA2 vb. I v. deșeua.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
DEȘEUA, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. [Pr.: -șe-ua. – Var.: deșela vb. I] – Pref. de- + [în]șeua.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘEUAT, -Ă, deșeuați, -te, adj. (Despre animalele de călărie) Care nu are șa, căruia i s-a scos șaua. [Pr.: -șe-uat. – Var.: deșelat, -ă adj.] – V. deșeua.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘEUAT, -Ă, deșeuați, -te, adj. (Despre animalele de călărie) Care nu are șa, căruia i s-a scos șaua. [Pr.: -șe-uat. – Var.: deșelat, -ă adj.] – V. deșeua.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
deșăla1 v vz deșela1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșăla2 v vz deșeua
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșălat3 sn vz deșelat3
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșălat1 sn vz deșelat1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșălat2, ~ă a vz deșelat2
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșela1 vt [At: PSALT. HUR. 47v/25 / V: (îrg) dăș~, (reg) deșăla1, dșăla, dișala, diș~ / S și: (înv) desș~ / Pzi: deșel / E: de(s)- + șale] (Pop) 1 vt (C.i. spinarea unui animal sau, pex, a unui om) A frânge de poveri ori de eforturi prea mari ori de lovituri puternice Si: a îndoi. 2-3 vtr (Pex) A (se) istovi din cauza eforturilor depuse. 4 vt (C.i. animale și oameni) A bate crunt.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșela2 v [At: PSALT. HUR. ap. DLR ms / V: (reg) ~șăla2 / Pzi: deșel și ~lez / E: ctm deșeua + șale] A deșeua. corectat(ă)
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșeua vt [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / P: ~șe-ua / Pzi: ~uez / E: des- + (în)șeua] (C.i. un animal de călărie, mai ales calul) A-i scoate șaua Si: a deșela2.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșeuat2, ~ă [At: COSTINESCU / P: ~șe-uat / Pl: ~ați, ~e / E: deșeua] (D. animale de călărie, mai ales despre cai) Căruia i s-a luat șaua (și frâul) Si: deșelat4.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșeuat1 sn [At: MDA ms / Pl: (rar) ~uri / E: deșeua] Deșeuare.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dișăla v vz deșăla
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dișela v vz deșela
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘELA1, deșel, vb. I. Tranz. A îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal sau, p. ext., a unui om cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice; a speti. ◊ Refl. S-a deșelat de atâta cărătură. – Des1- + șale.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
DEȘEUA, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. [Pr.: -șe-ua. – Var.: deșela vb. I] – Des1 + [în]șeua.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de cata
- acțiuni
DEȘĂLA vb. I v. deșela2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘĂLAT, -Ă adj. v. deșelat2.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘELA2, deșel, vb. I. Tranz. (Cu privire la cai, mai rar la alte animale, p. ext. la om) A îndoi spinarea, a vătăma, a frînge, a rupe (prin poveri prea mari sau prin lovituri puternice). Apucă un par și deșală vaca. SBIERA, P. 292. (În forma regională deșăla) Băiete, nebunit-ai ori nu mai ai mult? Cum te sui tu călare pe purcel să mi-l deșăli? REBREANU, R. II 30. Au aruncat-o îndata-mare jos [pielea de bivol] că-l deșăla nu alta, atît de grea era. SBIERA, P. 178. ◊ Refl. În spinare?... Poloboace de cîte 60 vedre unul? Să ne deșelăm? ALECSANDRI, T. I 441. – Variantă: (regional) deșăla vb.I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘELA1 vb. I v. deșeua.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘEUA, deșeuez, vb. I. Tranz. A scoate șaua. de pe spinarea unui cal. – Variantă: deșela (TEODORESCU, P. P. 587) vb. I.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A DEȘELA deșel tranz. (persoane sau animale de tracțiune) A face să se deșele; a speti. /des- + șale
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE DEȘELA mă deșel intranz. (despre persoane sau animale de tracțiune) A-și vătăma șalele din cauza unor eforturi excesive; a se speti. /des- + șale
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A DEȘEUA ~ez tranz. (animale de călărie) A elibera de șa. [Sil. -șe-ua] /des- + a [în]șeua
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deșelà v. 1. a scoate șeaua; 2. a frânge șalele, mijlocul: l’a bătut de l’a deșelat.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
deșél, a -á v. tr. (d. șa, șea, pl. șele. – Deșel, deșelĭ, deșală [din deșeală]; să deșele. V. înșel). Iaŭ șaŭa de pe cal: a deșela calu. Vătam șalele, deformez mijlocu caluluĭ: l-a bătut pînă l-a deșelat. V. refl. Îmĭ deformez mijlocu, mă spetesc: m’am deșelat cărînd apă. Vechĭ. Încovoĭ. V. dăhulez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
deșelat s. n.
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deșelat s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deșelat s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deșelat.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
!deșela (a ~) (a frânge spinarea) vb., ind. prez. 1 sg. deșel, 3 deșală/deșeală; conj. prez. 1 sg. să deșel, 3 să deșele; imper. 2 sg. afirm. deșală/deșeală
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
deșeua (a ~) (a scoate șaua) (desp. -ua) vb., ind. prez. 1 sg. deșeuez (desp. -uez), 3 deșeuează (desp. -uea-), 1 pl. deșeuăm (desp. -uăm); conj. prez. 1 sg. să deșeuez, 3 să deșeueze; ger. deșeuând (desp. -uând) corectat(ă)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
deșela (a ~) (a frânge spinarea) vb., ind. prez. 1 sg. deșel, 3 deșală; conj. prez. 3 să deșele; ger. deșelând; part. deșelat
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*deșelate (pe ~) loc. adv.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deșeua (a ~) (a scoate șaua) (-ua) vb., ind. prez. 3 deșeuează (-uea-), 1 pl. deșeuăm (-uăm); conj. prez. 3 să deșeueze (-ue-); ger. deșeuând (-uând); part. deșeuat
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deșela (a frânge spinarea, a speti, a scoate șaua) vb., ind. prez. 1 sg. deșel, 3 sg. și pl. deșală; conj. prez. 3 sg. și pl. deșele; ger. deșelând; part. deșelat
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deșeua (a scoate șaua) vb. (sil. -ua), ind. prez. 1 sg. deșeuez, 3 sg. și pl. deșeuează, 1 pl. deșeuăm (sil. -uăm); conj. prez. 3 sg. și pl. deșeueze (sil. -ue-); ger. deșeuând (sil. -uând); part. deșeuat
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
deșela (ind. prez. 1 sg. deșel, 3 sg. și pl. deșală)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
deșeua (3 sil.) (part. deșeuat)
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEȘELAT adj. istovit, spetit, (reg.) tărnițat, (Mold. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEȘELAT adj. istovit, spetit, (reg.) tărnițat, (Mold. și Transilv.) dăulat. (Cal ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘELA vb. a istovi, a speti, (Munt. și Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEȘEUA vb. (Mold. și Bucov.) a destărnița. (A ~ calul.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEȘEUAT adj. (Mold. și Bucov.) destărnițat. (Cal ~.)
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEȘELA vb. a istovi, a speti, (Munt. și Transilv.) a dăula, (fig.) a deznoda. (A ~ un cal.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘEUA vb. (Mold. și Bucov.) a destărnița. (A ~ calul.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEȘEUAT adj. (Mold. și Bucov.) destărnițat. (Cal ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A deșeua ≠ a înșeua
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
deșăla, deșăl, vb. tranz., refl. – (pop.) A-și îndoi spinarea, a se încovoia. – Var. a lui deșela (< des + șale) (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
deșălat, -ă, deșălați, -te, adj. – Strâmb, încovoiat, cu spinarea îndoită. – Din deșăla.
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural | — | — | |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT30) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT31) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT2) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
- silabație: de-șe-ua
verb (VT215) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT31) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
verb (VT30) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
deșelat, deșelatăadjectiv
- 1. (Despre animale) Care are spinarea îndoită, vătămată, frântă de poveri, de eforturi prea mari sau de lovituri. DEX '09 DLRLC
- Cal deșelat. DLRLC
- În două colțuri, pe două paturi vechi, deșelate, se vedeau de sub țoalele aspre de lînă, marginile cearceafurilor groase, sure, de cînepă. V. ROM. iulie 1953, 100. DLRLC
- Vîrful gălbiu și ascuțit al musteților sale resfirate pe buze se arcuia perfect de simetric deasupra nărilor largi ale unui nas deșelat. HOGAȘ, M. N. 32. DLRLC
- 1.1. Foarte obosit. DEX '09
- 1.2. Același lucru cu referire la oameni. DEX '09 DLRLC
- 1.2.1. Om fără vlagă, slăbănog, neputincios. DLRLC
- Mai voinic și mai legat, Nu ca tine-un deșelat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 235. DLRLC
-
-
-
etimologie:
- deșela DEX '09 DEX '98
deșelatsubstantiv neutru
-
- Pe deșelate (sau deșelatele, deșelatelea) = fără șa, fără frâu. DEX '09 DLRLC
- Încălecat pe deșelate pe un roibuleț scund, prîslea a ajuns numaidecît la moara lui Ghiță Lungu. SADOVEANU, M. C. 28. DLRLC
- A plecat călare, pe deșelatele. SANDU-ALDEA, U. P. 64. DLRLC
- Într-o goană nebună, pe deșelate... un polc de călăreți s-arătă. DELAVRANCEA, S. 201. DLRLC
-
-
- comentariu Forme gramaticale (în locuțiuni): deșelate, deșelatele, deșelatelea DLRLC
etimologie:
- deșela DEX '09 DEX '98
deșela, deșelverb
- 1. A îndoi, a vătăma, a frânge spinarea unui animal cu poveri ori cu eforturi prea mari sau cu lovituri puternice. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: speti
- Apucă un par și deșală vaca. SBIERA, P. 292. DLRLC
- Băiete, nebunit-ai ori nu mai ai mult? Cum te sui tu călare pe purcel să mi-l deșăli? REBREANU, R. II 30. DLRLC
- Au aruncat-o îndata-mare jos [pielea de bivol] că-l deșăla nu alta, atît de grea era. SBIERA, P. 178. DLRLC
- S-a deșelat de atâta cărătură. DEX '09 DEX '98
- În spinare?... Poloboace de cîte 60 vedre unul? Să ne deșelăm? ALECSANDRI, T. I 441. DLRLC
- 1.1. Idem, despre spinarea unui om DEX '09 DLRLC NODEX
-
etimologie:
- Prefix de- + șale DEX '09 DEX '98 NODEX
deșeua, deșeuezverb
- 1. A scoate șaua de pe spinarea unui animal de călărie. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: destărnița antonime: înșeua
etimologie:
- Prefix de- + [în]șeua DEX '09 DEX '98 NODEX
deșeuat, deșeuatăadjectiv
- 1. (Despre animalele de călărie) Care nu are șa, căruia i s-a scos șaua. DEX '09 DEX '98sinonime: destărnițat
etimologie:
- deșeua DEX '98 DEX '09