2 intrări
5 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
dezvólb, -vólt, a -voálbe v. tr. (lat. *disvólvere, a desfășura. -Se conj. ca învolb. V. dezvolt). Desfășor: a dezvoalbe sfoara. Dezvolt. V. refl. Mă desfășor. Mă dezvolt: florile se dezvolb. – La Dej, el dezvoalse, el desfășură, desfăcu, și a -olbí.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
!dezvoalbe (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. dezvolb, 3 dezvoalbă; conj. prez. 1 sg. să dezvolb, 3 să dezvoalbe; ger. dezvolbind (nefolosit la part.)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de cata
- acțiuni
dezvoalbe (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvolb
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de gall
- acțiuni
dezvoalbe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvoalb
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
DEZVOALBE, dezvolb, vb. III. (Înv.) 1. Tranz. A dezvolta, a extinde. 2. Refl. (Despre flori) A se deschide. ◊ (În sint.) Floare dezvoaltă = floare cu petalele desfăcute. [Part. dezvolt, -oaltă] (din lat. *disolvĕre (Candrea); dublet al formei neolog. dezvolta, format pe baza part. dezvolt, la fel ca it. svoltare din svolgere (Scriban))
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de tavi
- acțiuni
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| verb (V666.1) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
| — |
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
| — | — | |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
| — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
| — | — | ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
| — | — | |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
| — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
| — | — | ||
| verb (V666) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
| — |
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
| — | — | |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
| — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
| — | — | ||
| plural | I (noi) | — | — |
| — | — | |
| a II-a (voi) | — | — |
| — | — | ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
| — | — | ||