5 definiții pentru dezvoalbe

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

dezvólb, -vólt, a -voálbe v. tr. (lat. *disvólvere, a desfășura. -Se conj. ca învolb. V. dezvolt). Desfășor: a dezvoalbe sfoara. Dezvolt. V. refl. Mă desfășor. Mă dezvolt: florile se dezvolb. – La Dej, el dezvoalse, el desfășură, desfăcu, și a -olbí.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!dezvoalbe (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. dezvolb, 3 dezvoalbă; conj. prez. 1 sg. să dezvolb, 3 să dezvoalbe; ger. dezvolbind (nefolosit la part.)

dezvoalbe (a ~) (rar) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvolb

dezvoalbe vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezvoalb

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

DEZVOALBE, dezvolb, vb. III. (Înv.) 1. Tranz. A dezvolta, a extinde. 2. Refl. (Despre flori) A se deschide. ◊ (În sint.) Floare dezvoaltă = floare cu petalele desfăcute. [Part. dezvolt, -oaltă] (din lat. *disolvĕre (Candrea); dublet al formei neolog. dezvolta, format pe baza part. dezvolt, la fel ca it. svoltare din svolgere (Scriban))

Intrare: dezvoalbe
dezvoalbe (3 dezvolbă) verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
verb (V666.1)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvoalbe
  • dezvoalbere
  • dezvolbând
  • dezvolbându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezvolb
(să)
  • dezvolb
  • dezvolbeam
a II-a (tu)
  • dezvolbi
(să)
  • dezvolbi
  • dezvolbeai
a III-a (el, ea)
  • dezvolbă
(să)
  • dezvolbe
  • dezvolbea
plural I (noi)
  • dezvolbăm
(să)
  • dezvolbăm
  • dezvolbeam
a II-a (voi)
  • dezvolbați
(să)
  • dezvolbați
  • dezvolbeați
a III-a (ei, ele)
  • dezvolb
(să)
  • dezvolbe
  • dezvolbeau
dezvoalbe (3 dezvoalbă / -e) verb grupa a III-a conjugarea a XI-a
verb (V666)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvoalbe
  • dezvoalbere
  • dezvolbând
  • dezvolbându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezvolb
(să)
  • dezvolb
  • dezvolbeam
a II-a (tu)
  • dezvolbi
(să)
  • dezvolbi
  • dezvolbeai
a III-a (el, ea)
  • dezvoalbă
  • dezvoalbe
(să)
  • dezvoalbă
  • dezvoalbe
  • dezvolbea
plural I (noi)
  • dezvolbeam
a II-a (voi)
  • dezvolbeați
a III-a (ei, ele)
  • dezvolb
(să)
  • dezvoalbă
  • dezvoalbe
  • dezvolbeau
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)