16 definiții pentru dezvălui

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZVĂLUI, dezvălui, vb. IV. 1. Tranz. A face cunoscut; a arăta, a releva. ♦ A destăinui, a divulga. 2. Refl. A ieși în evidență, a se arăta; a se desfășura. [Prez. ind. și: dezvăluiesc] – Pref. dez- + [în]vălui (după fr. dévoiler).

dezvălui [At: TDRG / P: ~lu-i / Pzi: ~vălui / E: dez- + (în)vălui] 1 vt A face cunoscut (prin cuvinte, scris, imagini etc.) Si: a arăta. 2 vt A destăinui. 3 vt A divulga. 4 vr A ieși în evidență. 5 vr A se desfășura. modificată

DEZVĂLUI, dezvălui, vb. IV. 1. Tranz. A da la iveală, a face cunoscut (prin vorbe, scris, imagini etc.); a arăta. ♦ A destăinui, a divulga. 2. Refl. A ieși în evidență, a se arăta; a se desfășura. [Prez. ind. și: dezvăluiesc] – Dez- + [în]vălui (după fr. dévoiler).

DEZVĂLUI, dezvălui, vb. IV. (Uneori în concurență cu dezveli) 1. Tranz. A ridica învelitoarea de pe ceva; a descoperi, a dezveli. Dezvăluie [de giulgiu] galbena față a Catarinei. NEGRUZZI, S. III 489. ◊ Fig. Boii se odihnesc în fund, în umbră; din cînd în cînd lumina trece ca un fulger, îi dezvăluie o clipă, apoi noaptea poienii îi acoperă iar. SADOVEANU, O. I 283. ♦ (Cu complementul «casa», rar) A desface, a strica acoperișul unei case; a descoperi. M-am oprit în fața unei case, deasupra căreia niște lucrători proiectîndu-și siluetele pe cer zoreau s-o dezvăluie. ANGHEL, PR. 11. 2. Tranz. A da la iveală, a face cunoscut; a arăta, a revela; a descoperi. Evenimentul descris... dezvăluie toată neîncrederea țăranului față de negustor. V. ROM. noiembrie 1953, 285. Munții sînt nevoiți... să-și dezvăluie adevărata lor culoare: aceea a cremenii din care sînt zidiți. BOGZA, C. O. 267. Mioara, candidă, dezvăluind fără să vrea un colț de gînduri... CAMIL PETRESCU, T. II 92. ◊ Refl. În prefețele diverselor ediții, în articole publicate în presă, în manualele școlare, se dezvăluie din ce în ce mai bine semnificația, orientarea progresistă a lucrărilor scriitorilor noștri clasici. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 363, 1/1. Mi se dezvălui astfel o lume nebănuită. M. I. CARAGIALE, C. 46. ♦ A destăinui; a divulga. Lipea un deget pe buze, ca o rugă, să nu mai spună la nimeni taina pe care își închipuia că o dezvăluie. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 53. Viața lui, din istoria căreia îi se întîmpla rar să dezvăluie ceva, fusese o crîncenă luptă. M. I. CARAGIALE, C. 11. O scriere... a unui medic ce călătorise prin tot Orientul ne dezvăluie pe scurt tainele acelui trai de padișah. ODOBESCU, S. I 293. 3. Refl. (Rar) A se desface, a se desprinde, a se alege. Mîne, pe cînd ziua se dezvăluie din noapte, cel mai harnic... fură smîntîna de pe izvorul din crîng. EMINESCU, N. 138. – Prez. ind. și: dezvăluiesc (GALACTION, O. I 389, MACEDONSKI, O. IV 20).

A DEZVĂLUI dezvălui tranz. 1) (gânduri intime, frământări sufletești) A comunica în mod confidențial; a încredința; a destăinui; a confia. 2) (secrete de stat) A aduce la cunoștința generală; a da în vileag; a divulga; a destăinui. [Sil. -lu-i] /dez- + a [în]vălui

A SE DEZVĂLUI pers. 3 se dezvăluie intranz. A ieși în evidență; a se face vizibil; a apărea; a se arăta. [Sil. -lu-i] /dez- + a [în]vălui

desvăluì v. 1. a ridica vălul, a descoperi: a desvălui un secret; 2. a se desfășura: încântătorul tablou ce se desvălue dinaintea ochiului GHICA.

dezvăluĭesc v. tr. (după învăluĭesc). Dezgovesc, daŭ la iveală, divulg, destăĭnuĭesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezvălui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezvălui, 3 dezvăluie, imperf. 1 dezvăluiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să dezvălui, 3 să dezvăluie

dezvălui (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. dezvălui, 3 dezvăluie, imperf. 3 sg. dezvăluia; conj. prez. 3 să dezvăluie

dezvălui vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. dezvălui, 3 sg. și pl. dezvăluie, imperf. 3 sg. dezvăluia

dezvălui (ind. prez. 1 sg. dezvălui, 3 sg. și pl. dezvăluie)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZVĂLUI vb. v. descoperi, dezveli.

DEZVĂLUI vb. 1. v. sesiza. 2. v. destăinui. 3. a deconspira, a destăinui, a divulga. (A ~ numele vinovaților.) 4. v. descoperi.

DEZVĂLUI vb. 1. a arăta, a releva, a revela, a sesiza. (A ~ conducerii dificultățile întîmpinate.) 2. a declara, a destăinui, a divulga, a împărtăși, a încredința, a mărturisi, a revela, a spovedi, a spune, (livr.) a confia, (înv. și pop.) a dezveli, (reg.) a deveghea, (înv.) a propovădui. (Îi ~ dragostea lui.) 3. a descoperi, a revela, (livr.) a decela. (A ~ un lucru necunoscut.)

Intrare: dezvălui
dezvălui1 (1 -i) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvălui
  • dezvăluire
  • dezvăluit
  • dezvăluitu‑
  • dezvăluind
  • dezvăluindu‑
singular plural
  • dezvăluie
  • dezvăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezvălui
(să)
  • dezvălui
  • dezvăluiam
  • dezvăluii
  • dezvăluisem
a II-a (tu)
  • dezvălui
(să)
  • dezvălui
  • dezvăluiai
  • dezvăluiși
  • dezvăluiseși
a III-a (el, ea)
  • dezvăluie
(să)
  • dezvăluie
  • dezvăluia
  • dezvălui
  • dezvăluise
plural I (noi)
  • dezvăluim
(să)
  • dezvăluim
  • dezvăluiam
  • dezvăluirăm
  • dezvăluiserăm
  • dezvăluisem
a II-a (voi)
  • dezvăluiți
(să)
  • dezvăluiți
  • dezvăluiați
  • dezvăluirăți
  • dezvăluiserăți
  • dezvăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezvăluie
(să)
  • dezvăluie
  • dezvăluiau
  • dezvălui
  • dezvăluiseră
dezvălui2 (1 -iesc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezvălui
  • dezvăluire
  • dezvăluit
  • dezvăluitu‑
  • dezvăluind
  • dezvăluindu‑
singular plural
  • dezvăluiește
  • dezvăluiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezvăluiesc
(să)
  • dezvăluiesc
  • dezvăluiam
  • dezvăluii
  • dezvăluisem
a II-a (tu)
  • dezvăluiești
(să)
  • dezvăluiești
  • dezvăluiai
  • dezvăluiși
  • dezvăluiseși
a III-a (el, ea)
  • dezvăluiește
(să)
  • dezvăluiască
  • dezvăluia
  • dezvălui
  • dezvăluise
plural I (noi)
  • dezvăluim
(să)
  • dezvăluim
  • dezvăluiam
  • dezvăluirăm
  • dezvăluiserăm
  • dezvăluisem
a II-a (voi)
  • dezvăluiți
(să)
  • dezvăluiți
  • dezvăluiați
  • dezvăluirăți
  • dezvăluiserăți
  • dezvăluiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezvăluiesc
(să)
  • dezvăluiască
  • dezvăluiau
  • dezvălui
  • dezvăluiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezvălui, dezvăluiverb

  • 1. tranzitiv A face cunoscut. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Evenimentul descris... dezvăluie toată neîncrederea țăranului față de negustor. V. ROM. noiembrie 1953, 285. DLRLC
    • format_quote Munții sînt nevoiți... să-și dezvăluie adevărata lor culoare: aceea a cremenii din care sînt zidiți. BOGZA, C. O. 267. DLRLC
    • format_quote Mioara, candidă, dezvăluind fără să vrea un colț de gînduri... CAMIL PETRESCU, T. II 92. DLRLC
    • format_quote reflexiv În prefețele diverselor ediții, în articole publicate în presă, în manualele școlare, se dezvăluie din ce în ce mai bine semnificația, orientarea progresistă a lucrărilor scriitorilor noștri clasici. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 363, 1/1. DLRLC
    • format_quote reflexiv Mi se dezvălui astfel o lume nebănuită. M. I. CARAGIALE, C. 46. DLRLC
    • 1.1. Destăinui, divulga. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Lipea un deget pe buze, ca o rugă, să nu mai spună la nimeni taina pe care își închipuia că o dezvăluie. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 53. DLRLC
      • format_quote Viața lui, din istoria căreia îi se întîmpla rar să dezvăluie ceva, fusese o crîncenă luptă. M. I. CARAGIALE, C. 11. DLRLC
      • format_quote O scriere... a unui medic ce călătorise prin tot Orientul ne dezvăluie pe scurt tainele acelui trai de padișah. ODOBESCU, S. I 293. DLRLC
  • 2. reflexiv A ieși în evidență, a se arăta; a se desfășura. DEX '09 DEX '98
  • 3. tranzitiv A ridica învelitoarea de pe ceva. DLRLC
    • format_quote Dezvăluie [de giulgiu] galbena față a Catarinei. NEGRUZZI, S. III 489. DLRLC
    • format_quote figurat Boii se odihnesc în fund, în umbră; din cînd în cînd lumina trece ca un fulger, îi dezvăluie o clipă, apoi noaptea poienii îi acoperă iar. SADOVEANU, O. I 283. DLRLC
    • 3.1. rar A desface, a strica acoperișul unei case. DLRLC
      • format_quote M-am oprit în fața unei case, deasupra căreia niște lucrători proiectîndu-și siluetele pe cer zoreau s-o dezvăluie. ANGHEL, PR. 11. DLRLC
  • 4. reflexiv rar A se desface, a se desprinde, a se alege. DLRLC
    • format_quote Mîne, pe cînd ziua se dezvăluie din noapte, cel mai harnic... fură smîntîna de pe izvorul din crîng. EMINESCU, N. 138. DLRLC
etimologie:
  • Prefix dez- + [în]vălui (după limba franceză dévoiler). DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.