DEZUNÍ, dezunesc, vb. IV.Tranz. și refl. (Rar) 1. A (se) desface, a (se) dezlipi, a (se) separa. 2. A (se) dezbina, a (se) învrăjbi. – Din fr. désunir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de IoanSoleriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEZUNÍ dezunésc tranz. rar A face să se dezunească. /dez- + a uni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DEZUNÍ mă dezunesc intranz. rar 1) (despre obiecte unite) A se desprinde unul de altul sau dintr-un tot. 2) (despre comunități) A-și pierde coeziunea internă; a se dezmembra; a se dezarticula; a se descompune; a se destrăma; a se dezagrega. 3) (despre două sau mai multe persoane) A trăi în vrajbă; a se vrăjmăși; a se dușmăni; a se învrăjbi; a se urî. /dez- + a uni
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZUNÍ vb. v. despărți, dezbina, învrăjbi, separa.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A dezuni ≠ a îmbina, a împreuna, a uni
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se dezuni ≠ a (se) uni
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezuní vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezunésc, imperf. 3 sg. dezuneá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezuneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

* dezunésc v. tr. (fr. désunir). Despart, stric unirea (propriŭ și fig.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink