10 definiții pentru dezrobitor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZROBITOR, -OARE, dezrobitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care dezrobește. – Dezrobi + suf. -tor.
DEZROBITOR, -OARE, dezrobitori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care dezrobește. – Dezrobi + suf. -tor.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de IoanSoleriu
- acțiuni
dezrobitor, ~oare a, smf [At: ANGHEL, PR. 8 / Pl: ~i, ~oare / E: dezrobi + -tor] 1-2 (Persoană) care eliberează.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZROBITOR, -OARE, dezrobitori, -oare, adj. Care dezrobește (de o oprimare politică sau socială). Un grup de sculptori lucrează la ornamentarea arcului de triumf cu basoreliefuri înfățișînd glorioasele fapte de arme ale ostașilor sovietici dezrobitori. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 25, 1/6.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZROBITOR ~oare (~ori,~oare) și substantival Care dezrobește; care aduce dezrobire; eliberator. /a dezrobi + suf. ~tor
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezrobitor adj. m., pl. dezrobitori; f. sg. și pl. dezrobitoare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
dezrobitor adj. m., pl. dezrobitori; f. sg. și pl. dezrobitoare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezrobitor adj. m., pl. dezrobitori; f. sg. și pl. dezrobitoare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZROBITOR adj., s. v. eliberator.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
DEZROBITOR adj., s. eliberator, liberator, (înv. și pop.) mîntuitor, slobozitor. (Armată ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dezrobitor ≠ înrobitor, robitor
- sursa: Antonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A66) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular |
|
| ||
plural |
|
|
dezrobitor, dezrobitoareadjectiv
- 1. Care dezrobește. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: eliberator antonime: robitor înrobitor
- Un grup de sculptori lucrează la ornamentarea arcului de triumf cu basoreliefuri înfățișînd glorioasele fapte de arme ale ostașilor sovietici dezrobitori. CONTEMPORANUL, S. II, 1952, nr. 25, 1/6. DLRLC
-
etimologie:
- Dezrobi + sufix -tor. DEX '98 DEX '09