dezrobire sf [At: AR (1839), 121 ¹/18 / Pl: ~ri / E: dezrobi] 1 Eliberare din robie. 2 Eliberare de sub o asuprire politică sau socială, de sub o exploatare. 3 Eliberare a unui stat, a unui popor de sub o ocupație militară sau de sub o asuprire străină. 4 Asigurare a independenței unui popor. 5 Eliberare din prizonierat sau dintr-o detenție nedreaptă. 6 (Fig) Scăpare a cuiva dintr-o situație umilitoare sau apăsătoare.

DEZROBIRE, dezrobiri, s. f. Acțiunea de a (se) dezrobi și rezultatul ei. 1. Scăpare, eliberare din robie, din sclavie; p. ext. eliberare de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. Dezrobirea clasei muncitoare nu poate veni decît prin luptă continuă și hotărîtă contra clasei capitaliste. DOC. PART. 20. Muncitorii își întindeau mîna pentru a alcătui marea armată a dezrobirii. PAS, Z. I 317. Unchiaș aproape orb, rămas după dezrobire pînă la moarte în curtea noastră. M. I. CARAGIALE, C. 80. 2. Eliberare de sub o ocupație politică și militară, cu asigurarea independenței. Neuitată va rămîne jertfa nobilă a ostașilor și ofițerilor sovietici care și-au dat viața pentru dezrobirea țării noastre. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 245. Pentru-a patriei iubire, Pentru-a mamei dezrobire Viața noastră să jertfim! ALECSANDRI, P. A. 82. 3. Eliberare din prizonierat sau dintr-o detențiune; răscumpărare. Atîta limbă romînească știa turcul și gîndul lui era, pesemne, la ceva bani de dezrobire. GALACTION, O. I 299.

DEZROBI, dezrobesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) elibera din starea de robie; p. gener. a (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială. ♦ Tranz. A elibera un stat, un popor de sub o ocupație; a asigura independența unui stat. 2. Tranz. A elibera pe cineva din prizonierat sau dintr-o detenție nedreaptă. 3. Tranz. Fig. A scăpa pe cineva dintr-o situație umilitoare, apăsătoare. – Pref. dez- + robi.

dezrobi [At: LEGIUIRE, 46/32 / Pzi: ~besc / E: dez- + robi] 1-2 vtr A (se) elibera din starea de robie. 3-4 vtr (Pgn) A (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. 5 vt A elibera un stat, un popor de sub o ocupație militară sau de o asuprire străină. 6 vt A asigura independența unui popor. 7 vt A elibera din prizonierat sau dintr-o detenție nedreaptă. 8 vt (Fig) A scăpa pe cineva dintr-o situație umilitoare, apăsătoare.

DEZROBI, dezrobesc, vb. IV. 1. Tranz. și refl. A (se) elibera din starea de robie; p. gener. a (se) elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. ♦ Tranz. A elibera un stat, un popor de sub o ocupație militară sau de sub o asuprire străină; a asigura independența unei țări, unui popor. 2. Tranz. A elibera pe cineva din prizonierat sau dintr-o detențiune nedreaptă. 3. Tranz. Fig. A scăpa pe cineva dintr-o situație umilitoare, apăsătoare. – Dez- + robi.

DEZROBI, dezrobesc, vb. IV. Tranz. 1. A scoate, a elibera din starea de robie sau de sclavie (ca forme specifice ale relațiilor sociale în sclavagism și în feudalism); p. ext. a elibera de sub o asuprire politică sau socială, de sub exploatare. Vor mai fi bătălii Pînă omul de om l-om putea dezrobi. TOMA, C. V. 395. Trebuie să adunăm și să înarmăm o sută de mii de clăcași dezrobiți. CAMIL PETRESCU, B. 139. Constantin Mavrocordat dezrobește vecinii. NEGRUZZI, S. I 277. 2. A elibera (un stat, un popor) de sub o ocupație militară sau de sub o asuprire străină; a asigura (unei țări, unui popor) independența. Știrea ta e tristă foarte. Nu că fiu-meu a murit; Dar că chiar prin a lui moarte Pe romîni n-a dezrobit. BOLINTINEANU, O. 66. ◊ Refl. Domnule maior, se dezrobește țara. CAMIL PETRESCU, B. 93. 3. A elibera din prizonierat sau dintr-o detențiune. Să ni-i dezrobească craiul [pe cei zălogiți]. DAVILA, V. V. 73. 4. Fig. A scăpa pe cineva dintr-o încătușare, de sub o apăsare; a emancipa. Și te-am disprețuit, eu, bravul soldat al științei pozitive și aplicate, menite să dezrobească omenirea din robia prejudecăților seculare. GALACTION, O. I 228.

A DEZROBI ~esc tranz. 1) A face să se dezrobească. 2) (popoare, state etc. înrobite) A elibera de sub o ocupație străină; a asigura independența. /dez- + a robi

A SE DEZROBI mă ~esc intranz. 1) A se elibera din robie. 2) A deveni independent, eliberându-se de conveniențele morale și sociale; a se emancipa. /dez- + a robi

desrobì v. a scoate, a răscumpăra din robie.

desrobire f. emancipare: Știrbeiu a decretat in 1856 desrobirea Țiganilor.

dezrobésc v. tr. (d. rob). Scot din robie, emancipez. – For,a desr- nu se aude.

dezrobire s. f., g.-d. art. dezrobirii; pl. dezrobiri

dezrobire s. f., g.-d. art. dezrobirii; pl. dezrobiri

dezrobire s. f., g.-d. art. dezrobirii; pl. dezrobiri

dezrobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrobesc, 3 sg. dezrobește, imperf. 1 dezrobeam; conj. prez. 1 sg. să dezrobesc, 3 să dezrobească

dezrobi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrobesc, imperf. 3 sg. dezrobea; conj. prez. 3 să dezrobească

dezrobi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezrobesc, imperf. 3 sg. dezrobea; conj. prez. 3 sg. și pl. dezrobească

dezrobi

desrobesc, -beam 1 imp.

DEZROBIRE s. eliberare, emancipare, emancipație, liberare, (înv. și pop.) mântuire, (pop.) slobozire, (înv. și reg.) slobozenie, (înv.) slobozie, (fig.) descătușare. (~ țiganilor.)

DEZROBIRE s. eliberare, emancipare, emancipație, liberare, (înv. și pop.) mîntuire, (pop.) slobozire, (înv. și reg.) slobozenie, (înv.) slobozie, (fig.) descătușare. (~ țiganilor.)

Dezrobire ≠ înrobire, subjugare

DEZROBI vb. a (se) elibera, a (se) emancipa, a (se) libera, (înv. și pop.) a (se) mântui, (pop.) a (se) slobozi, (înv.) a (se) volnici, (fig.) a (se) descătușa. (I-a ~ pe țărani.)

DEZROBI vb. a (se) elibera, a (se) emancipa, a (se) libera, (înv. și pop.) a (se) mîntui, (pop.) a (se) slobozi, (înv.) a (se) volnici, (fig.) a (se) descătușa. (I-a ~ pe țărani.)

A dezrobi ≠ a înrobi, a robi, a subjuga