opțiuni
  • info

2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZOBIȘNUIRE s. f. Faptul de a (se) dezobișnui. – V. dezobișnui.

DEZOBIȘNUIRE s. f. Faptul de a (se) dezobișnui. – V. dezobișnui.

dezobișnuire sf [At: POLIZU / V: (înv) desobicin~ / S și: (înv) deso~ / Pl: ~ri / E: dezobișnui] Dezbărare de ceva.

DEZOBIȘNUIRE s. f. Faptul de a se dezobișnui.

DEZOBIȘNUI, dezobișnuiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă un obicei, un viciu; a (se) dezvăța. – Pref. dez- + obișnui (după fr. déshabituer).

desobicinui v vz dezobișnui

desobișnui v vz dezobișnui

dezobișnui vrt [At: LB / V: (înv) desobicin~ / S și: (înv) deso~ / Pzi: ~esc / E: dez- + obișnui (după fr déshabituer)] 1-2 A (se) dezbăra de ceva.

DEZOBIȘNUI, dezobișnuiesc, vb. IV. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă un obicei, un viciu; a (se) dezvăța; a (se) dezbăra. – Dez- + obișnui (după fr. déshabituer).

DEZOBIȘNUI, dezobișnuiesc, vb. IV. Refl. A pierde, a părăsi un obicei, un nărav; a se dezvăța, a se dezbăra de ceva.

A DEZOBIȘNUI ~iesc tranz. A face să se dezobișnuiască. /dez- + a obișnui

A SE DEZOBIȘNUI mă ~iesc intranz. A-și pierde obișnuința (de a face ceva); a se dezvăța. ~ să povestească. /dez- + a se obișnui

desobișnuì v. a desbăra de un obiceiu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezobișnuire (desp. de-zo-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezobișnuirii

!dezobișnuire (de-zo-/dez-o-) s. f., g.-d. art. dezobișnuirii

dezobișnuire s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezobișnuirii

dezobișnui (a ~) (desp. de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezobișnuiesc, 3 sg. dezobișnuiește, imperf. 1 dezobișnuiam; conj. prez. 1 sg. să dezobișnuiesc, 3 să dezobișnuiască

!dezobișnui (a ~) (de-zo-/dez-o-) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezobișnuiesc, imperf. 3 sg. dezobișnuia; conj. prez. 3 să dezobișnuiască

dezobișnui vb. (sil. mf. dez-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezobișnuiesc, imperf. 3 sg. dezobișnuia; conj. prez. 3 sg. și pl. dezobișnuiască

dezobișnui (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezobișnuiesc, conj. dezobișnuiască)

desobișnuesc, -uiască 3 conj., -uiam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZOBIȘNUIRE s. v. dezbărare.

DEZOBIȘNUIRE s. debarasare, dezbărare, dezvăț, dezvățare, scăpare. (~ de un viciu.)

DEZOBIȘNUI vb. v. dezbăra.

DEZOBIȘNUI vb. a (se) debarasa, a (se) descotorosi, a (se) dezbăra, a (se) dezvăța, a (se) lăsa, a scăpa, (fig.) a (se) scutura, (fam. fig.) a înțărca. (Se ~ de un viciu.)

A dezobișnui ≠ a deprinde, a obișnui

A (se) dezobișnui ≠ a (se) obișnui

Intrare: dezobișnuire
dezobișnuire substantiv feminin
  • silabație: de-zo-, dez-o- info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezobișnuire
  • dezobișnuirea
plural
  • dezobișnuiri
  • dezobișnuirile
genitiv-dativ singular
  • dezobișnuiri
  • dezobișnuirii
plural
  • dezobișnuiri
  • dezobișnuirilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dezobișnui
  • silabație: de-zo-, dez-o- info
verb (VT408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezobișnui
  • dezobișnuire
  • dezobișnuit
  • dezobișnuitu‑
  • dezobișnuind
  • dezobișnuindu‑
 singular plural
  • dezobișnuiește
  • dezobișnuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezobișnuiesc
 (să)
  • dezobișnuiesc
  • dezobișnuiam
  • dezobișnuii
  • dezobișnuisem
a II-a (tu)
  • dezobișnuiești
 (să)
  • dezobișnuiești
  • dezobișnuiai
  • dezobișnuiși
  • dezobișnuiseși
a III-a (el, ea)
  • dezobișnuiește
 (să)
  • dezobișnuiască
  • dezobișnuia
  • dezobișnui
  • dezobișnuise
plural I (noi)
  • dezobișnuim
 (să)
  • dezobișnuim
  • dezobișnuiam
  • dezobișnuirăm
  • dezobișnuiserăm
  • dezobișnuisem
a II-a (voi)
  • dezobișnuiți
 (să)
  • dezobișnuiți
  • dezobișnuiați
  • dezobișnuirăți
  • dezobișnuiserăți
  • dezobișnuiseți
a III-a (ei, ele)
  • dezobișnuiesc
 (să)
  • dezobișnuiască
  • dezobișnuiau
  • dezobișnuiră
  • dezobișnuiseră
verb (VT408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • desobișnui
  • desobișnuire
  • desobișnuit
  • desobișnuitu‑
  • desobișnuind
  • desobișnuindu‑
 singular plural
  • desobișnuiește
  • desobișnuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • desobișnuiesc
 (să)
  • desobișnuiesc
  • desobișnuiam
  • desobișnuii
  • desobișnuisem
a II-a (tu)
  • desobișnuiești
 (să)
  • desobișnuiești
  • desobișnuiai
  • desobișnuiși
  • desobișnuiseși
a III-a (el, ea)
  • desobișnuiește
 (să)
  • desobișnuiască
  • desobișnuia
  • desobișnui
  • desobișnuise
plural I (noi)
  • desobișnuim
 (să)
  • desobișnuim
  • desobișnuiam
  • desobișnuirăm
  • desobișnuiserăm
  • desobișnuisem
a II-a (voi)
  • desobișnuiți
 (să)
  • desobișnuiți
  • desobișnuiați
  • desobișnuirăți
  • desobișnuiserăți
  • desobișnuiseți
a III-a (ei, ele)
  • desobișnuiesc
 (să)
  • desobișnuiască
  • desobișnuiau
  • desobișnuiră
  • desobișnuiseră
desobicinui
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezobișnuire, dezobișnuirisubstantiv feminin

  • 1. Faptul de a (se) dezobișnui. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: dezbărare
etimologie:
  • vezi dezobișnui DEX '98 DEX '09

dezobișnui, dezobișnuiescverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.