O definiție pentru dezobediență
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZOBEDIENȚĂ s. f. nesupunere, neascultare; insubordonare. (după fr. désobéissance)
Intrare: dezobediență
| substantiv feminin (F1) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
dezobediențăsubstantiv feminin
- 1. Insubordonare, neascultare, nesupunere. MDN '00sinonime: insubordonare neascultare nesupunere
etimologie:
- désobéissance MDN '00
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.