DEZNĂDÉJDE, (rar) deznădejdi, s. f. Stare sufletească extrem de apăsătoare specifică omului care nu mai are nici o nădejde (în rezolvarea sau îndreptarea unei situații); desperare. – Dez- + nădejde.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZNĂDÉJDE f. Stare de apăsare sufletească cauzată de pierderea oricărei speranțe; desperare. /dez- + nădejde
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZNĂDÉJDE s. desperare, (rar) deznădăjduire, (înv.) apelpisie, desperație. (În ochii lui se citea ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Deznădejde ≠ nădejde, speranță
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deznădéjde s. f., g.-d. art. deznădéjdii; pl. deznădéjdi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deznădéjde f. Lipsă de nădejde. – Vechĭ. nenădejde.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink