A DEZMORMÂNTÁ ~éz tranz. 1) (cadavre, oseminte) A scoate din mormânt; a dezgropa; a deshuma; a exhuma. 2) fig. A readuce în memorie; a scoate din uitare; a dezgropa. ~ un subiect vechi. /dez- + a [în]mormînta
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZMORMÂNTÁ vb. v. dezgropa, deshuma, exhuma.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A dezmormânta ≠ a îngropa, a înhuma, a înmormânta
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se dezmormânta ≠ a se înmormânta, a se îngropa, a se înhuma
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezmormântá vb., ind. prez. 1 sg. dezmormântéz, 3 sg. și pl. dezmormânteáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezmormîntéz v. tr. Scot din mormânt, dezgrop, exhumez. Fig. Scot din uitare: a dezmormînta un poet uĭtat, un obiceĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink