DEZMORȚEÁLĂ, dezmorțeli, s. f. Faptul de a (se) dezmorți; revenire, trezire din amorțeală; dezmorțire. ♦ Starea celui dezmorțit. – Dezmorți + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZMORȚEÁLĂ s. v. dezghețare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Dezmorțeală ≠ amorțeală
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezmorțeálă s. f., g.-d. art. dezmorțélii; pl. dezmorțéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink