opțiuni
  • info
2 intrări
16 definiții

Explicative DEX

DEZMĂȚARE s. f. Dezmăț. – V. dezmăța.

DEZMĂȚARE s. f. Dezmăț. – V. dezmăța.

dezmățare sf [At: CANTEMIR, HR. 186 / S și: desm~ / Pl: ~țări / E: dezmățat] 1 (Înv) Destrămare (a unei țesături) Si: zdrențuire Si: dezmățat1 (1). 2 Dezmăț (1). 3 (Ccr, lpl) Fapte, atitudini care denotă dezmăț (1) Si: dezmățat1 (3). 4 (Rar) Dezmăț (3).

DEZMĂȚARE s. f. Destrăbălare, dezmăț.

DEZMĂȚA, dezmăț, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmățat (derivat regresiv).

DEZMĂȚA, dezmăț, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din dezmățat (derivat regresiv).

dezmăța [At: VALIAN, V. / S și: (înv) desm~ / Pzi: dezmăț / E: dezmățat] 1-2 vtr (Înv; d. țesături) A (se) zdrențui. 3 vr (D. oameni) A umbla cu hainele desfăcute, rupte, murdare etc. 4 vr (D. oameni) A duce o viață de dezmăț (1) Si: a se destrăbăla, a se desfrâna, a se deprava. 5 vt (Înv; c.i. bunuri materiale, bani) A risipi.

DESMĂȚARE, DEZ- sf. Destrăbălare: era o amestecătură, o arababură și o ~ pe pământ, cărora nici dracul nu le-ar fi putut da de capătîiu (ISP.) [desmățat].

DEZMĂȚA, dezmățez, vb. I. Refl. (Rar) A se destrăbăla. – Din des1- + maț(e).

A SE DEZMĂȚA mă dezmăț intranz. rar 1) A duce o viață de plăceri ușoare; a trăi în dezmăț; a se desfrâna; a se destrăbăla; a se strica; a se deprava. 2) A deveni neglijent, dezordonat; a se deșănța. /Din dezmățat

Ortografice DOOM

!dezmățare s. f., g.-d. art. dezmățării; pl. dezmățări

dezmățare s. f., g.-d. art. dezmățării

dezmățare s. f., g.-d. art. dezmățării

dezmăța (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dezmăț, 2 sg. te dezmeți, 3 se dezmață; conj. prez. 1 sg. să mă dezmăț, 3 să se dezmețe; imper. 2 sg. afirm. dezmață-te; ger. dezmățându-mă

!dezmăța (a se ~) (rar) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă dezmăț, 2 sg. te dezmeți, 3 se dezmață; conj. prez. 3 să se dezmețe

dezmăța vb., ind. prez. 1 sg. dezmăț, 2 sg. dezmeți, 3 sg. dezmață; conj. prez. 3 sg. și pl. dezmețe

Sinonime

DEZMĂȚA vb. v. corupe, decădea, deprava, desfrâna, destrăbăla, perverti, strica, vicia.

dezmăța vb. v. CORUPE. DECĂDEA. DEPRAVA. DESFRÎNA. DESTRĂBĂLA. PERVERTI. STRICA. VICIA.

Intrare: dezmățare
dezmățare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezmățare
  • dezmățarea
plural
  • dezmățări
  • dezmățările
genitiv-dativ singular
  • dezmățări
  • dezmățării
plural
  • dezmățări
  • dezmățărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dezmăța
dezmăța1 (1 -ț) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V34)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmăța
  • dezmățare
  • dezmățat
  • dezmățatu‑
  • dezmățând
  • dezmățându‑
 singular plural
  • dezmață
  • dezmățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmăț
 (să)
  • dezmăț
  • dezmățam
  • dezmățai
  • dezmățasem
a II-a (tu)
  • dezmeți
 (să)
  • dezmeți
  • dezmățai
  • dezmățași
  • dezmățaseși
a III-a (el, ea)
  • dezmață
 (să)
  • dezmețe
  • dezmăța
  • dezmăță
  • dezmățase
plural I (noi)
  • dezmățăm
 (să)
  • dezmățăm
  • dezmățam
  • dezmățarăm
  • dezmățaserăm
  • dezmățasem
a II-a (voi)
  • dezmățați
 (să)
  • dezmățați
  • dezmățați
  • dezmățarăți
  • dezmățaserăți
  • dezmățaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmață
 (să)
  • dezmețe
  • dezmățau
  • dezmățară
  • dezmățaseră
dezmăța2 (1 -țez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezmăța
  • dezmățare
  • dezmățat
  • dezmățatu‑
  • dezmățând
  • dezmățându‑
 singular plural
  • dezmățează
  • dezmățați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezmățez
 (să)
  • dezmățez
  • dezmățam
  • dezmățai
  • dezmățasem
a II-a (tu)
  • dezmățezi
 (să)
  • dezmățezi
  • dezmățai
  • dezmățași
  • dezmățaseși
a III-a (el, ea)
  • dezmățează
 (să)
  • dezmățeze
  • dezmăța
  • dezmăță
  • dezmățase
plural I (noi)
  • dezmățăm
 (să)
  • dezmățăm
  • dezmățam
  • dezmățarăm
  • dezmățaserăm
  • dezmățasem
a II-a (voi)
  • dezmățați
 (să)
  • dezmățați
  • dezmățați
  • dezmățarăți
  • dezmățaserăți
  • dezmățaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezmățează
 (să)
  • dezmățeze
  • dezmățau
  • dezmățară
  • dezmățaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezmățare, dezmățărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi dezmăța DEX '98 DEX '09

dezmăța, dezmățverb

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.