opțiuni
  • info

2 intrări

23 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZLÂNARE, dezlânări, s. f. Faptul de a se dezlâna. – V. dezlâna.

DEZLÂNARE, dezlânări, s. f. Faptul de a se dezlâna. – V. dezlâna.

dezlânare sf [At: ARGHEZI, S. XI, 62 / S și: desl~ / E: dezlâna] 1 Răsfirare a mănunchiurilor de fibre textile Si: dezlânat1 (1). 2 Pierdere a aspectului răsucit al fibrelor toarse Si: dezlânat1 (2), dezrăsucire. 3 Scămoșare. 4 (Pex) Rărire a țesăturilor sau a obiectelor din țesături (prin scămoșarea sau ruperea firelor) Si: dezlânat1 (4), destrămare, stricare, uzare. 5 (Fig) Lipsă de coerență a stărilor sau manifestărilor oamenilor Si: dezlânat1 (5).

DEZLÂNA, pers. 3 dezlânează, vb. I. Refl. (Rar; despre fire textile răsucite) A-și pierde aspectul răsucit; a se scămoșa. ♦ Fig. (Despre stări sau manifestări ale oamenilor) A deveni fără șir, lipsit de logică. – Pref. dez- + lână.

dezlâna [At: RESMERIȚĂ, D. / V: (reg) ~lina / S și: (înv) desl~ / Pzi: ~nez / E: dez- + lână] 1 vr (D. mănunchiuri de fibre textile) A se răsfira. 2-3 vtr (D. fire toarse) A(-și) pierde aspectul răsucit Si: a se desrăsuci, a se scămoșa. 4 vr (Pex; d. țesături sau d. obiecte confecționate) A se rări (prin scămoșarea și ruperea firelor) Si: a se destrăma, a se uza, a se strica. 5 (Fig; d. stări sau manifestări ale oamenilor) A deveni fără șir, lipsit de coerență.

dezlina v vz dezlâna

DEZLÂNA, pers. 3 dezlânează, vb. I. Refl. (Rar; despre fire textile răsucite) A-și pierde aspectul răsucit; a se scămoșa. ♦ Fig. (Despre stări sau manifestări ale oamenilor) A deveni fără șir, lipsit de logică. – Dez- + lână.

DEZLÎNA, dezlînez, vb. I. Refl. (Despre un fir de lînă răsucită) A-și pierde răsuceala, a se scămoșa. ♦ Fig. (Despre stări psihice) A deveni neprecis, fără contur; a se împrăștia. Cele mai scumpe simțiri se dezlînau. La TDRG.

A DEZLÂNA ~ez tranz. A face să se dezlâneze. /dez- + lână

A SE DEZLÂNA pers. 3 se ~ează intranz. 1) (despre fire textile sau obiecte formate din astfel de fire) A forma scamă la suprafață; a se scămoșa. 2) (despre obiecte împletite din lână) A se desface îndepărtându-se fir de fir; a se deșira; a se răsfira. 3) fig. (despre gânduri, stil etc.) A-și pierde concizia; a deveni prolix. /dez- + lână

deslînéz v. tr. (d. lînă). Destram. Fig. Descompun, analizez. Ață deslînată, ață scămoșată, cu ițele nerăsucite. Fib. Versurĭ deslînate, fără coeziune, greoaĭe, Proaste. – Și dezl-.

dezlînéz V. deslînez.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezlânare s. f., g.-d. art. dezlânării; pl. dezlânări

dezlânare s. f., g.-d. art. dezlânării; pl. dezlânări

dezlânare s. f., g.-d. art. dezlânării; pl. dezlânări

dezlâna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se dezlânează, imperf. 3 pl. se dezlânau; conj. prez. 3 să se dezlâneze; ger. dezlânându-se

!dezlâna (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se dezlânează

dezlâna vb., ind. prez. 3 sg. dezlânează

dezlîna

deslânez.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZLÂNARE s. v. destrămare, scămoșare.

DEZLÂNA vb. v. destrăma, rări, scămoșa.

dezlîna vb. v. DESTRĂMA. RĂRI. SCĂMOȘA.

dezlînare s. v. DESTRĂMARE. SCĂMOȘARE.

Intrare: dezlânare
dezlânare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezlânare
  • dezlânarea
plural
  • dezlânări
  • dezlânările
genitiv-dativ singular
  • dezlânări
  • dezlânării
plural
  • dezlânări
  • dezlânărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dezlâna
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezlâna
  • dezlânare
  • dezlânat
  • dezlânatu‑
  • dezlânând
  • dezlânându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • dezlânează
 (să)
  • dezlâneze
  • dezlâna
  • dezlână
  • dezlânase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • dezlânează
 (să)
  • dezlâneze
  • dezlânau
  • dezlânară
  • dezlânaseră
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • deslâna
  • deslânare
  • deslânat
  • deslânatu‑
  • deslânând
  • deslânându‑
 singular plural
— —
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) — — — — —
a II-a (tu) — — — — —
a III-a (el, ea)
  • deslânează
 (să)
  • deslâneze
  • deslâna
  • deslână
  • deslânase
plural I (noi) — — — — —
a II-a (voi) — — — — —
a III-a (ei, ele)
  • deslânează
 (să)
  • deslâneze
  • deslânau
  • deslânară
  • deslânaseră
dezlina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezlânare, dezlânărisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi dezlâna DEX '98 DEX '09

dezlânaverb

  • 1. rar (Despre fire textile răsucite) A-și pierde aspectul răsucit; a se scămoșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: destrăma rări scămoșa
    • 1.1. figurat (Despre stări sau manifestări ale oamenilor) A deveni fără șir, lipsit de logică. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: împrăștia
      • format_quote Cele mai scumpe simțiri se dezlînau. La TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Prefix dez- + lână. DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.