DEZLOCUIT, -Ă, dezlocuiți, -te, adj. (Despre lichide) Scos de la locul pe care-l ocupa, dat la o parte și înlocuit de un corp solid. – V. dezlocui.

dezlocuit², ~ă a [At: CONTEMPORANUL, I, 912 / S și: desl~ / Pl: ~iți, ~e / E: dezlocui] (D. fluide) Scos din spațiul în care se afla și înlocuit cu un alt corp (solid sau lichid).

dezlocuit¹ sn [At: MDA ms/ Pl: ~uri / E: dezlocui] Dezlocuire.

DEZLOCUIT, -Ă, dezlocuiți, -te, adj. (Despre lichide) Scos de la locul pe care-l ocupa, dat la o parte și înlocuit de un corp solid. – Dez- + [în]locuit.

DEZLOCUIT, -Ă, dezlocuiți,-te, adj. (Fiz.; despre lichide) Scos de la locul pe care-l ocupa, dat la o parte și înlocuit de un corp solid. Un corp solid cufundat într-un lichid este împins de jos în sus cu o forță egală cu greutatea volumului de lichid dezlocuit.

DEZLOCUI, pers. 3 dezlocuiesc, vb. IV. Tranz. (Fiz.; despre corpuri) A scoate o parte egală cu volumul său din fluidul în care a fost introdus; a disloca. – Pref. dez- + [în]locui.

dezlocui vt [At: CIȘMAN, FIZ. I, 260 / Pzi: 3 ~ește / E: dez- + (în)locui] (Subiectul este un corp solid sau lichid; c.i. fluide) A scoate din spațiul în care se află, înlocuindu-l.

DEZLOCUI, pers. 3 dezlocuiesc, vb. IV. Tranz. (Fiz.; despre corpuri) A scoate o parte egală cu volumul sau din fluidul în care a fost introdus; a disloca. – Dez- + [în]locui.

A DEZLOCUI ~iesc tranz. fiz. (lichide) A scoate de la locul pe care îl ocupă fiind înlocuit de un corp solid. /dez- + a [în]locui

dezlocuit adj. m., pl. dezlocuiți; f. sg. dezlocuită, pl. dezlocuite

dezlocui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezlocuiesc, 3 sg. dezlocuiește, imperf. 1 dezlocuiam; conj. prez. 1 sg. să dezlocuiesc, 3 să dezlocuiască

*dezlocui (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezlocuiesc, imperf. 3 sg. dezlocuia; conj. prez. 3 să dezlocuiască

dezlocui vb., ind. prez.3 sg. dezlocuiește

DEZLOCUIT adj. (FIZ.) dislocat. (Un lichid ~.)

DEZLOCUIT adj. dislocat. (Un lichid ~.)

DEZLOCUI vb. (FIZ.) a disloca. (A ~ un lichid.)