13 definiții pentru „dezlipi”   conjugări

DEZLIPÍ, dezlipesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) desprinde din locul unde este lipit, prins sau fixat. 2. A se depărta sau a face să se depărteze de un loc sau de un obiect (de care se află adesea proptit). ♦ Refl. (Adesea fig.) A se depărta de o persoană; a se despărți. – Pref. dez- + lipi.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZLIPÍ, dezlipesc, vb. IV. Tranz. și refl. 1. A (se) desprinde din locul unde este lipit, prins sau fixat. 2. A se depărta sau a face să se depărteze de un loc sau de un obiect (de care se află adesea proptit). ♦ Refl. (Adesea fig.) A se depărta de o persoană; a se despărți. – Dez- + lipi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de dante | Semnalează o greșeală | Permalink

dezlipí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezlipésc, imperf. 3 sg. dezlipeá; conj. prez. 3 să dezlipeáscă
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZLIPÍ vb. 1. a (se) desface, a (se) desprinde. (S-a ~ din locul unde era lipit.) 2. a (se) depărta, a (se) îndepărta. (Să nu te ~ de el.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A (se) dezlipi ≠ a (se) lipi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A dezlipi ≠ a încleia, a lipi
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A se dezlipi ≠ a se încleia
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A DEZLIPÍ ~ésc tranz. A face să se dezlipească. /dez- + a lipi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE DEZLIPÍ mă ~ésc intranz. 1) (despre obiecte lipite) A se desprinde din locul unde a fost lipit cu o substanță cleioasă; a se descleia. 2) A se deplasa la o anumită distanță (față de ceva sau de cineva); a se îndepărta. /dez- + a lipi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZLIPÍ, dezlipesc, vb. IV. Refl. 1. A se desprinde, a se desface din locul unde este lipit, prins sau fixat. Ninsoarea, dezlipindu-se de crengi, pocnea în cascheta lui Teofil. GALACTION, O. I 405. De pe păreții-ngălbeniți Se dezlipește-n pături varul. GOGA, P. 19. Sloiul se dez­lipi și porni... la vale. SANDU-ALDEA, U. P. 121. O frunză dezlipită de ramura sa verde Îngălbenește îndată, nu poate exista. BOLINTINEANU, O. 2. ◊ Tranz. A vorbit rar, abia dezlipind buzele. G. M. ZAMFIRESCU. M. D. II 69. ◊ Fig. Puse vadra pe jos, fără să-și dezlipească ochii de la el. DUMITRIU, P. F. 60. [Reprezentantul guvernului] făcu și primi vizite cu oficialitatea înghețată a unui zîmbet ce nu i se dezlipi de buze. MACEDONSKI, O. III 64. 2. (Despre persoane) A se depărta de un obiect de care stă foarte aproape. Pe urmă s-a dezlipit de perete, a ieșit din țundră cu o smuncitură a umerilor, a pășit și... și-a sprijinit mîinile pe marginea mesei. GALAN, Z. R. 284. ◊ Fig. [Pe timpul holerei] numai sărăcimea și acei puțini împiegați ce nu se îndurau a se dezlipi de canțelaria lor – de frică că-și vor găsi locul ocupat de alții – mai rămăseseră [în oraș]. NEGRUZZI, S. I 291. ◊ Tranz. Cum nu se dă... pruncul dezlipit de la sinul mamei sale, așa nu mă dam eu dus din Humulești. CREANGĂ, A. 115. ♦ A se depărta de o persoană, a se despărți. Oana [către Ștefan]: – De multe ori mă gîndesc că de ce nu fusei eu un băiat... Nu m-aș fi dezlipit de măria-ta. DELAVRANCEA, A. 132. Ei nu se puteau dezlipi de dînsa, căci și vorba-i și fața îi erau cu lipici. ISPIRESCU, L. 22.
Sursa: DLRLC (1955-1957) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

dezlipí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. dezlipésc, imperf. 3 sg. dezlipeá; conj. prez. 3 sg. și pl. dezlipeáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

deslipì v. 1. a desface ce era lipit; 2. fig. a separa, a depărta.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

dezlipésc v. tr. Desprind ceĭa ce era lipit. Fig. Depărtez, separ: pe bețiv nu-l poțĭ dezlipi de cîrcĭumă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink