opțiuni
  • info

19 definiții pentru dezinvoltură

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZINVOLTURĂ s. f. Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din fr. désinvolture.

dezinvoltură [At: RUSSO, S. 28 / V: (îvr) dezân~ (S și: desân~), diz~ (S și: disi~) / S și: (înv) desi~ / Pl: ~ri / E: fr désinvolture] (Liv) 1 Acțiune (sau gest, mișcare, ținută etc.) naturală Si: degajare, (rar) natural, naturalețe, (înv) naturalitate, (liv) nonșalanță, simplitate, spontaneitate. 2 (Pex; prt) Îndrăzneală. modificată

DEZINVOLTURĂ s. f. (Livr.) Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. – Din fr. désinvolture.

DEZINVOLTURĂ s. f. Atitudine sau comportare firească, degajată. Arte, teatre, muzică, sport... erau... metodic și clar expuse. Și toate astea cu o siguranță, o dezinvoltură și o volubilitate încîntătoare. CARAGIALE, S. N. 191. ◊ (Uneori depreciativ) Mințind cu dezinvoltură... cînd voiau ca zvonul pe care-l lansau să prindă repede și sigur. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 247. – Variantă: (învechit) dizinvoltură (NEGRUZZI, S. I 44) s. f.

DEZINVOLTURĂ s.f. Atitudine, purtare naturală, degajată. ♦ (Peior.; rar) Îndrăzneală, lipsă de jenă. [< fr. désinvolture].

DEZINVOLTURĂ s. f. atitudine, comportare firească, degajată; spontaneitate. ◊ (peior.) îndrăzneală, lipsă de jenă. (< fr. désinvolture)

DEZINVOLTURĂ f. 1) Caracter dezinvolt. 2) Comportare dezinvoltă. /<fr. désinvolture

dezinvoltură f. turnură plină de grație.

* dezinvoltúră f., pl. ĭ (fr. désinvolture, d. it. disinvoltura, d. invólgere, a învălătuci [lat. vólvere, a întoarce]. V. boltă, volbură). Întorsătură, mișcare grațioasă: a minți cu cea maĭ mare dezinvoltură.

dezânvoltură sf vz dezinvoltură

dizinvoltură sf vz dezinvoltură

DIZINVOLTURĂ s. f. v. desinvoltură.

DIZINVOLTURĂ s. f. v. dezinvoltură.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezinvoltură s. f., g.-d. art. dezinvolturii

!dezinvoltură s. f., g.-d. art. dezinvolturii

dezinvoltură s. f. (sil. mf. dez-), g.-d. art. dezinvolturii

dezinvoltură

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZINVOLTURĂ s. v. naturalețe.

DEZINVOLTURĂ s. degajare, firesc, naturalețe, simplitate, spontaneitate, (livr.) nonșalanță, (rar) natural, (înv.) naturalitate. (O mare ~ în comportarea cuiva.)

Intrare: dezinvoltură
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezinvoltură
  • dezinvoltura
plural — —
genitiv-dativ singular
  • dezinvolturi
  • dezinvolturii
plural — —
vocativ singular —
plural —
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dizinvoltură
  • dizinvoltura
plural — —
genitiv-dativ singular
  • dizinvolturi
  • dizinvolturii
plural — —
vocativ singular —
plural —
dezânvoltură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezânvoltură
  • dezânvoltura
plural
  • dezânvolturi
  • dezânvolturile
genitiv-dativ singular
  • dezânvolturi
  • dezânvolturii
plural
  • dezânvolturi
  • dezânvolturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezinvolturăsubstantiv feminin

  • 1. Atitudine sau comportare firească, degajată, plină de îndrăzneală. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: naturalețe spontaneitate îndrăzneală
    • format_quote Arte, teatre, muzică, sport... erau... metodic și clar expuse. Și toate astea cu o siguranță, o dezinvoltură și o volubilitate încîntătoare. CARAGIALE, S. N. 191. DLRLC
    • format_quote uneori depreciativ Mințind cu dezinvoltură... cînd voiau ca zvonul pe care-l lansau să prindă repede și sigur. G. M. ZAMFIRESCU, M. D. I 247. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.