opțiuni
  • info

2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZINHIBARE, dezinhibări, s. f. Acțiunea de a (se) dezinhiba. – V. dezinhiba.

DEZINHIBARE, dezinhibări, s. f. Acțiunea de a (se) dezinhiba. – V. dezinhiba.

dezinhibare sf [At: DEX / Pl: ~bări / E: dezinhiba] Ieșire din starea de inhibiție. Si: dezinhibiție.

dezinhibare s. f. (livr.) Lipsă de inhibiție, de prejudecată ◊ „Oricum, e o lucrare care impune prin seriozitate, competență, ingeniozitate și e demnă de subliniat dezinhibarea față de vreo prejudecată literară curentă în ce privește limba.” R.lit. 14 I 71 p. 22 (din dez- + inhibare)

DEZINHIBA, dezinhib, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție. – Pref. dez- + inhiba.

dezinhiba vtr [At: DEX / Pzi: dezinhib / E: dez- + inhiba] 1-2 A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție.

DEZINHIBA, dezinhib, vb. I. Tranz. și refl. A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție. – Dez- + inhiba.

DEZINHIBA vb. tr., refl. a(-și) înlătura starea de inhibiție. (< dez- + inhiba)

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

dezinhiba (a ~) (desp. de-zin-/dez-in-) vb., ind. prez. 1 sg. dezinhib, 3 dezinhibă; conj. prez. 1 sg. să dezinhib, 3 să dezinhibe

*dezinhiba (a ~) (de-zin-/dez-in-) vb., ind. prez. 3 dezinhibă

dezinhiba vb. → inhiba

Intrare: dezinhibare
dezinhibare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • dezinhibare
  • dezinhibarea
plural
  • dezinhibări
  • dezinhibările
genitiv-dativ singular
  • dezinhibări
  • dezinhibării
plural
  • dezinhibări
  • dezinhibărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: dezinhiba
  • silabație: de-zin-, dez-in- info
verb (VT1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezinhiba
  • dezinhibare
  • dezinhibat
  • dezinhibatu‑
  • dezinhibând
  • dezinhibându‑
 singular plural
  • dezinhibă
  • dezinhibați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezinhib
 (să)
  • dezinhib
  • dezinhibam
  • dezinhibai
  • dezinhibasem
a II-a (tu)
  • dezinhibi
 (să)
  • dezinhibi
  • dezinhibai
  • dezinhibași
  • dezinhibaseși
a III-a (el, ea)
  • dezinhibă
 (să)
  • dezinhibe
  • dezinhiba
  • dezinhibă
  • dezinhibase
plural I (noi)
  • dezinhibăm
 (să)
  • dezinhibăm
  • dezinhibam
  • dezinhibarăm
  • dezinhibaserăm
  • dezinhibasem
a II-a (voi)
  • dezinhibați
 (să)
  • dezinhibați
  • dezinhibați
  • dezinhibarăți
  • dezinhibaserăți
  • dezinhibaseți
a III-a (ei, ele)
  • dezinhibă
 (să)
  • dezinhibe
  • dezinhibau
  • dezinhibară
  • dezinhibaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezinhibare, dezinhibărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a (se) dezinhiba. DEX '98 DEX '09
etimologie:
  • vezi dezinhiba DEX '98 DEX '09

dezinhiba, dezinhibverb

  • 1. A face să iasă sau a ieși din starea de inhibiție. DEX '09 DEX '98 MDN '00
etimologie:
  • Prefix dez- + inhiba. DEX '09 MDN '00

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.