2 intrări
10 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
DEZINCRIMINAT, -Ă, dezincriminați, -te, adj. Care a fost scos de sub incriminare. – V. dezincrimina.
DEZINCRIMINAT, -Ă, dezincriminați, -te, adj. Care a fost scos de sub incriminare. – V. dezincrimina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezincriminat, ~ă a [At: DEX / Pl: ~ați, ~e / E: dezincrimina] (Jur) Care a fost scos de sub incriminare Si: disculpat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZINCRIMINA, dezincriminez, vb. I. Tranz. (Jur.) A scoate de sub incriminare; a disculpa. – Pref. dez- + incrimina.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
dezincrimina vt [At: DEX / Pzi: ~nez / E: dez- + incrimina] (Jur) A scoate de sub incriminare Si: a disculpa.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZINCRIMINA, dezincriminez, vb. I. Tranz. (Jur.) A scoate de sub incriminare; a disculpa. – Dez- + incrimina.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
DEZINCRIMINA vb. tr. a abroga o dispoziție incriminatoare atunci când o faptă penală a încetat să mai prezinte un pericol social. (< dez- + incrimina)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
dezincrimina (a ~) (desp. de-zin-/dez-in-) vb., ind. prez. 1 sg. dezincriminez, 3 dezincriminează; conj. prez. 1 sg. să dezincriminez, 3 să dezincrimineze
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
*dezincrimina (a ~) (de-zin-cri-/dez-in-) vb., ind. prez. 3 dezincriminează
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
dezincrimina vb. → incrimina
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
DEZINCRIMINA vb. v. dezvinovăți.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
- silabație: de-zin-cri-, dez-in-cri-
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
dezincriminat, dezincriminatăadjectiv
- 1. Care a fost scos de sub incriminare. DEX '98 DEX '09
etimologie:
- dezincrimina DEX '98 DEX '09
dezincrimina, dezincriminezverb
- 1. A scoate de sub incriminare. DEX '09 DEX '98 MDN '00sinonime: dezvinovăți disculpa
etimologie:
- Prefix dez- + incrimina. DEX '09 MDN '00