DEZINCRIMINÁ, dezincriminéz, vb. I. Tranz. (Jur.) A scoate de sub incriminare; a disculpa. – Dez- + incrimina.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZINCRIMINÁ vb. tr. a abroga o dispoziție incriminatoare atunci când o faptă penală a încetat să mai prezinte un pericol social. (< dez- + incrimina)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

DEZINCRIMINÁ vb. v. dezvinovăți.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

dezincriminá vb. → incrimina
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink